vârâre sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: vârî] 1 Introducere într-un spațiu închis sau acoperit Si: (rar) vârât¹ (1). 2 Cufundare într-un lichid sau în altă materie cu densitate redusă Si: (rar) vârât¹ (2). 3 Înfigere a unor corpuri ascuțite Si: (rar) vârât¹ (3). 4 (Înv) Includere. 5 (Înv) Inserare. 6 Intrare într-un spațiu (pentru adăpostire sau ascundere) Si: (rar) vârât¹ (6).

vîrîre s.f. Acțiunea de a (se) vîrî și rezultatul ei. • pl. -i. /v. vîrî.

VÎRÎRE s. f. Acțiunea de a (se) vîrî și rezultatul ei. Încercata vîrîre pe furiș în Regulament a unei clauze. GHICA, A. 126.

vârâre s. f., g.-d. art. vârârii; pl. vârâri

vârâre s. f., g.-d. art. vârârii; pl. vârâri

vârâre s. f., g.-d. art. vârârii; pl. vârâri

VÂRÂRE s. 1. v. băgare. 2. băgare, băgat, introducere, punere, vârât. (~ vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, introducere, trecere, vârât. (~ aței prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, introducere, vârât. (~ lui prin spărtura zidului.) 5. v. înfigere.

VÎRÎRE s. 1. băgare, băgat, introducere, vîrît. (~ cheii în broască.) 2. băgare, băgat, introducere, punere, vîrît. (~ vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, introducere, trecere, vîrît. (~ aței prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, introducere, vîrît. (~ lui prin spărtura zidului.) 5. împlîntare, înfigere. (~ cuțitului în cineva.)