vârât¹ sn [At: DSR / E: vârî] (Rar) 1-4 Vârâre (1-3, 6).

vârât², ~ă a [At: (a. 1564) SCL 1944 / Pl: ~âți, ~e / E: vârî] 1 Introdus într-un spațiu închis sau acoperit. 2 Cufundat într-un lichid sau în altă materie cu densitate redusă. 3 (Prin exagerare) Apropiat mult (de cineva). 4 Intrat (pentru a se adăposti, a se ascunde etc.). 5 (Îe) ~ până în gât în … Absorbit cu totul de … 6 (Îae) Copleșit de ... 7 (Îvr; fig) Care este dobândit pe ascuns.

vîrît,-ă adj. 1 Care este băgat, introdus în... (sau sub...); care este afundat, adîncit în... (sau sub...). Cuțitul vîrît nu a mai fost scos din teacă. 2 Care a intrat (pentru a se adăposti, pentru a se ascunde etc.). • pl. -ți, -te. /v. vîrî.

VÂRÂT s. 1. v. băgare. 2. v. băgare. 3. v. băgare. 4. băgare, intrare, introducere, vârâre. (~ul lui prin spărtura zidului.)

VÎRÎT s. 1. băgare, băgat, introducere, vîrîre. (~ cheii în broască.) 2. băgare, băgat, introducere, punere, vîrîre. (~ vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, introducere, trecere, vîrîre. (~ aței prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, introducere, vîrîre. (~ lui prin spărtura zidului.)