ușor⁴, ~oară [At: (ante 1550) CUV. D. BĂTR. II, 416/3 / V: (reg) iș~ a, (îrg) i~ a, av, (înv) iușur av, ușur a, av, (îvp) ușure a, av / Pl: ~i, ~oare a / E: *iu (<ml levis) + -șor] 1 a (Îoc greu) Care are greutate mică, redusă. 2 a (Fiz; d. materiale) Cu greutate specifică mică. 3 a (Îs) Industrie ~oară Industrie care are ca obiect producția de textile, confecții, încălțăminte, produse de sticlă, produse finite de materiale plastice etc. 4 a (Îs) Categorie ~oară Categorie de box, haltere și lupte, care cuprinde sportivii cu greutatea corpului între 57 și 61 de kg. 5 a Care nu poartă greutăți Si: neîmpovărat Si: (rar) ușuratic (1). 6 a Care este eliberat de ceva. 7 a Care nu (mai) este obsedat de ceva. 8 a (Îe) (A fi) cu inima ~oară (A fi) bine dispus. 9 a (Îae) A fi liniștit. 10 a (Înv; îe) A fi ~ din bir A fi scutit de bir. 11 a (Îvr) Fără alai. 12 a (D. trupe) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 13 a (Fig; d. persoane) Fără bani Si: lefter. 14 a (Fig; d. starea materială) Precar. 15 s (Îe) A rămâne pe ~ A rămâne fără bani. 16 a (Îae) A ajunge lefter. 17 a (D. alimente) Care se digeră cu ușurință. 18 a Iute. 19 a (Îe) A fi ~ de (sau la) cap (sau minte) sau a avea un cap ~ A pricepe cu ușurință. 20 a (Îae) A fi deștept. 21 a (Îe) (A fi) ~ de picior (A fi) sprinten la mers. 22 a (Îe) A fi ~ la fugă A fugi repede. 23 a (Reg; îe) A fi ~ de gură A fi vorbăreț. 24 a (Înv; îe) (A fi) ~ la... (A fi) îndemânatic la... 25 a Suplu. 26 a Gingaș (1). 27 a (D. pas; pex d. mers) Făcut în vârful picioarelor. 28 a Fără zgomot. 29 a Lin. 30 a (Îoc adânc, apăsat; d. urme, linii) Care este (sau pare a fi) făcut dintr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate mică. 31 a (D. culori) Slab nuanțat Si: șters, estompat (1), spălăcit. 32 a Redus ca volum, amploare, intensitate, consistență Si: slab. 33 a Abia perceptibil Si: mic, puțin, slab. 34 a (D. somn; îoc adânc, greu) Din care te trezești cu ușurință la orice zgomot sau mișcare. 35 a (Pex) Odihnitor. 36 a (D. reliefuri) Lin. 37 a (D. țesături) Fin¹ (3). 38 a Care este lesne de îndurat Si: suportabil. 39 a (D. anotimpuri) Moderat. 40 a (D. boli) Lipsit de gravitate. 41 a (D. obligații materiale, prețuri etc.) Care nu împovărează Si: mic, neînsemnat. 42 a (D. legi, pedepse) Lipsit de severitate Si: indulgent. 43 a (D. trai, viață) Fără greutăți materiale Si: comod¹ (4), plăcut. 44 sn (Înv) Ușurare (3). 45 sn (Înv) Milă. 46 a Care nu prezintă greutăți Si: simplu. 47 a Care se poate realiza fară dificultăți Si: simplu. 48 a (Îs) Muzică ~oară Gen muzical cult (vocal sau instrumental), larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspirațiile oamenilor. 49 a (înv; îla) ~ la credință Care poate fi convins fără dificultate Si: credul (2), naiv. 50 a (Reg) Care se poate face fără dificultăți Si: lesnicios. 51 a (Îrg; îlav) Pe (sau cu, din) ~ sau cu ~ul Cu ușurință Si: lesne, comod¹ (5). 52 sn (Înv; îlav) Mai cu i~ Mai degrabă Si: preferabil. 53 sn (Reg; îlav) Din ~ Cu grijă Si: încetișor. 54 sn (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) (mai) pe ușure A acorda (cuiva) condiții (mai) convenabile. 55 sn (Reg; îe) A lua (pe cineva) pe ușure A lua (pe cineva) pe ocolite. 56 a (D. dramuri) în stare bună Si: practicabil. 57 a (D. drumuri) Pe care se poate circula fără dificultăți Si: practicabil. 58 a Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 59 a (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate Si: ușuratic (3), flușturatic (2), frivol (1), superficial. 60 a (Îs) Femeie de moravuri ~oare sau (iuz) femeie ~oară Femeie cu o atitudine care contravine moralei. 61 a (Îe) ~ de (sau la) minte Lipsit de judecată Si: superficial, flușturatic (2). 62 a Lipsit de profunzime Si: ușurel (34). 63 sn (Înv) Netemeinicie. 64 av Fără zgomot Si: încet, domol (22), lin. 65 av Fără duritate Si: încet, domol (11). 66 av Puțin. 67 av Cu grijă. 68 av Cu atenție. 69 av Fără efort Si: comod¹ (5), simplu, (înv) cu ușurătate, cu ușurință. 70 av (Îe) (Reg) A-i fi (cuiva) ~ A o duce bine. 71 av (Îe) A se lăsa ~ A ceda fără multă împotrivire. 72 av (Înv; îe) A-l lăsa (pe cineva) ~ A-l solicita puțin. 73 av Vioi. 74 av Abia schițat Si: puțin. 75 av (Îe) A se îmbrăca ~ A se îmbrăca cu haine puține, subțiri. 76 av (Înv; îf iușor, iușur) Fără severitate Si: moderat. 77 av Fără seriozitate Si: ușuratic (3). 78 av Cu ușurătate Si: ușuratic (4). 79 av (Îe) A lua ~ un lucru sau a trece ~ peste un lucru A nu da importanța cuvenită unui lucra. 80 av (Îe) A lua viața ~ A trece cu nepăsare peste orice. 81 av (Îae) A nu-și face griji.

ușor¹ [At: HERODOT (1645), 74 / V: oștior sn, (înv) umș~ sm, unș~ sm, urcior sm, urșor sm, uscior smn, ustior sm, (nob) ~oară sf, ușcior smn, (reg) uștior, uștor, omș~ sm / Pl: ~i sm, (reg) ~oare sn / E: ml osteolum] 1 sm, (rar) sn Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii (1) Si: (reg) rost¹, târșoc. 2 sm, (rar) sn (Pex) Tocul de lemn al ușii sau al ferestrei Si: (reg) rost¹, târșoc. 3 sm, (rar) sn (Înv; reg) Stâlp. 4 sm, (rar) sn Bârnă¹ (1). 5 sm, (rar) sn Grindă (1). 6 sm (Reg) Fiecare dintre stâlpii care susțin acoperișul șopronului ce adăpostește joagărul. 7 sm Fiecare dintre stâlpii între care se mișcă jugul joagărului. 8 sm (Mar) Fiecare dintre cei patru stâlpi care se bat pe fundul pârâului și pe care stăvilarul morii se coboară și se ridică. 9 sm (Reg) Lemnul de deasupra apei care prinde capetele bogdanilor la moară. 10 sm (Reg) Fiecare dintre bucățile de lemn prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 11 sm (Reg) Lătunoaie la pilugii de la piua de postav. 12 sm (Reg) Scândură fixată în tocul ușii, care se scoate când este cazul pentru a lărgi intrarea.

UȘOR¹, UȘCIOR (scris adesea USCIOR), ❍UȘTIOR, UȘCHIOR sm. Tocul, pervazul ușii sau ferestrei: cătă cheia la locul ei, sus, în scobitura ușorului de stejar (LUNG.); pe prag ședea ghemuit un om... rezămat de ușcior (GRIG.); ea pășea în tindă, lăsînd un ochiu peste ușchior (SLV.); mai adesea pl.: Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori (EMIN.); casa... era acum toată numai un sloiu de ghiață și nu se mai cunoștea pe dinafară nici ușă, nici ușori, nici gratii (CRG.); scrie-le și pre usciorii casei tale și pre porțile tale (BiBL.); trebue mutați uștiorii ușilor (RET.) [lat. osteolum > ușor; celelalte forme sînt refăcute după ușă, ușcioară].

UȘOR³, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind (direct sau prin intermediul unui toc) canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau (rar) ale ferestrei. Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. – Variante: uscior (V. ROM. septembrie 1953, 181, CAMIL PETRESCU, O. II 470), ușcior (REBREANU, P. S. 162), uștior (PAMFILE, I. C. 29), ușchior (SLAVICI, N. II 177) s. m.

UȘOR³ ~i m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină ușa; parte laterală a tocului unei uși. /<lat. osteolum

1) ușór (est) și ușcĭór (vest) m. (lat. ostiolum, pop. *ustiólum, dim. d. ostium, ustium, ușă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. V. prag și toc 1.

umșor¹ sm vz ușor¹

unșor¹ sm vz ușor¹

urcior³ sn vz ușor¹

urșor sm vz ușor¹

uscior¹ sm vz ușor¹

ustior sm vz ușor¹

ușcior¹ smn vz ușor¹

ușoară sf vz ușor¹

uștior¹ smn vz ușor¹

uștor sm vz ușor¹

ușur², ~ă a, av vz ușor⁴

USCIOR 👉 UȘCIOR¹.

UȘCIOR¹ 👉 UȘOR¹.

❍UȘTIOR 👉 UȘOR¹.

USCIOR s. m. v. ușor³.

UȘCHIOR s. m. v. ușor³.

UȘCIOR s. m. v. ușor³.

UȘTIOR s. m. v. ușor³.

uscior m. stâlp de care e prinsă ușa: cu sgomot sare poarta din vechii ei usciori EM. [Lat. OSTIOLUM].

ușcĭór, V. ușor 1.

ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. ’üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm.

ușor¹ adj. m., pl. ușori; f. ușoară, pl. ușoare

ușor³ s. m., pl. ușori

ușor² s. m., pl. ușori

ușor s. m., pl. ușori

ușor (nu: ușcior)

ușor (pervazul ușii), -ri sb.

UȘOR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stâlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)

UȘOR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stîlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)

ușór, ușori, s.m. (reg.) Stâlp vertical de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu, 1990: 65). – Lat. osteolum „portiță” (Scriban, DEX, MDA).

ușor, ușori, s.m. – (reg.) Stâlp vertical de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu, 1990: 65; Rogoz). – Lat. osteolum „portiță” (Scriban, DEX, MDA).

ușor, -i, s.m. – Stâlpi verticali de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu 1990: 65; Rogoz). – Lat. ostiolum „portiță” (cf. Cipariu, Pușcariu, DEX).