UȘOR³, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind (direct sau prin intermediul unui toc) canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau (rar) ale ferestrei. Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. – Variante: uscior (V. ROM. septembrie 1953, 181, CAMIL PETRESCU, O. II 470), ușcior (REBREANU, P. S. 162), uștior (PAMFILE, I. C. 29), ușchior (SLAVICI, N. II 177) s. m.