UTRENIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrină s. f.] – Din sl. utrĭnja.

utrenie [At: VARLAAM, C. 355 / V: lot~, lu~, otârnie, otrene, ot~, utărnie, utârne, utrăne (Pl: utrăne, utrănî), utrănie, utrâne, utrene, utrile, utrină, utrine, / Pl: ~ii / E: slv оутрьниа] (Șip) 1 Slujbă religioasă care se oficiază în biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei Si: (îrg) itros. 2 Slujbă mică Si: (îrg) itros. 3 (îlav) Pe la ~ Dis-de-dimineață (aproape de ora la care se oficiază utrenia). 4 (Pex; rar) Sunet de clopot (sau de toacă) prin care se anunță utrenia (1). 5 (De obicei precedat de pp) Timp al zilei în zori Si: dis-de-dimineață.

UTRENIE, Ⓟ UTRENE, UTRĂNE, UTRINE sf. ⛪ Slujbă de dimineață (în Biserica ortodoxă): părintele se duse la biserica cea închinată spre pămînt, ca să citească utrenia (SLV.); stau cu lumînările amînă aprinse pînă la sfîrșitul polieleului și pînă se cetește evanghelia cea de la utrăne (Let.); Duminică, după ce au ieșit de la biserica Domnească, de la utrine, au boierit, după obiceiu, boierii cei mari (N.-COST.) [vsl. utrĭnja].

UTRENIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrină s. f.] – Din sl. utrĩnja.

UTRENIE, utrenii, s. f. (În biserica ortodoxă; și în forma utrină) Slujbă religioasă care se oficiază dimineața, înainte de liturghie, sau seara, la privegheri și la denii. Răsună toaca de utrină În pacea unei nopți tîrzii. GOGA, C. P. 110. Părintele Iovinadie... răspunde cu rugăciuni singuratice ceasului tîrziu de utrenie. HOGAȘ, H. 57. Cînd toca de utrină, ea era în picioare înaintea tuturora. VLAHUȚĂ, N. 139. Părintele se duse la biserica cea închinată spre pămînt, ca să citească utrenia. SLAVICI, N. I 17. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață; aproape de ora la care se oficiază utrenia. Trebuie să plecăm mîne pe la utrine. CONTEMPORANUL, V_II 294. – Variante: (învechit) utrene (CONTEMPORANUL, VII_II 10), utrină, utrine, s. f.

UTRENIE ~i f. Slujbă religioasă oficiată dimineața, înainte de liturghie. ◊ Pe la ~ dis-de-dimineață. [G.-D. utreniei] /<sl. utrinja

utrenie f. slujbă de dimineață înainte de începutul liturghiei. [Slav. UTRŬNĬA (din UTRO, dimineață)].

utrénie f. (vsl. utrĭnĭa, d. utrĭnĭ, de dimineață; bg. utrenna, rus. rut. útrenĕa. V. itros). Slujba de dimineață la biserică (în opoz. cu vecernie). – Și otîrnie (Munt.) și útrine, útrîne și útîrne.

iutremie sf vz utrenie

otârnie sf vz utrenie

otrenie sf vz utrenie

utărnie sf vz utrenie

utârne sf vz utrenie

utrăne sf vz utrenie

utrănie sf vz utrenie

utrâne sf vz utrenie

utrene sf vz utrenie

utrile sf vz utrenie

utrină sf vz utrenie

utrine sf vz utrenie

UTRENE s. f. v. utrenie.

otîrnie, V. utrenie.

útîrne, V. utrenie.

utrenie (desp. u-tre-ni-e) s. f., art. utrenia (desp. -ni-a), g.-d. art. utreniei; pl. utrenii, art. utreniile (desp. -ni-i-)

utrenie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrenia (-ni-a), g.-d. art. utreniei; pl. utrenii, art. utreniile (-ni-i-)

utrenie s. f. (sil. -tre-ni-e), art. utrenia (sil. -ni-a), g.-d. art. utreniei; pl. utrenii, art. utreniile (sil. -ni-i-)

utrenie, -niei gen. a.

utrenie (-ii), s. f. – Slujbă de dimineață. – Var. utrene, utrăne, utrine, utîrne, otîrnie. Sl. utrinja (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441).

utrenie (Biz.) (< sl. о трьнь) și otrina (< gr. ὄρθρος [orthos], „răsărit, zori”; fr. matines), una dintre cele șapte laude*, ce se săvârșește în cursul dimineții (la mănăstiri în fiecare zi iar la bisericile de enorie numai în duminici și sărbători), cuprinzând rugăciunile, cântările și citirile prescrise de biserică pentru această slujbă. Există trei tipuri de u.: u. Învierii, u. mare sau cu polieleu și u. de toate zilele, toate începând cu psalmul* de dimineață (gr. ψαλμος ὄρθριος) și se termină cu doxologia*. Această laudă este cunoscută încă de la începuturile creștinismului, fiind semnalată, într-o scrisoare, de către Pliniu cel Tânăr, împăratului Traian. Echiv. lat.: Officium matutinum.

utrenie, utrenii s. f. 1. Slujbă religioasă care se oficiază în Bis. ortodoxă dimineața devreme, înaintea liturghiei; otrină, mânecare. ◊ Utrenia sâmbetei celei mari = utrenia din vinerea mare, când are loc prohodul. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. 2. Utreniile de la Bruges, nume sub care este cunoscută răscoala antifranceză din Flandra din mai 1302, în urma căreia a început eliberarea Flandrei, nume care vine de la slujba de dimineață (utrenia), când a izbucnit răscoala. [Var.: (reg.) utrină, (înv.) otârnie s. f.] – Din sl. utrinja.

otârnie s. f. v. utrenie.

Utrenie ≠ vecernie

utrénie, utrenii, s.f. Slujbă religioasă care se oficiază dimineața înaintea liturghiei; mânecare, itros. ■ (loc. adv.) Pe la utrenii = dis-de-dimineață. – Din sl. utrinja (Scriban, DEX, MDA).

utrenie, utrenii, s.f. – (bis.) Slujbă religioasă care se oficiază dimineața înaintea liturghiei; mânecare, itros. ♦ (loc. adv.) Pe la utrenii = dis-de-dimineață. – Din sl. utrinja < utrini „de dimineață” (Scriban, DEX, MDA).