13 definiții pentru ursuzlâc hursuzlâc ursuzluc hursuzluc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSUZLẤC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlấc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

URSUZLẤC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlấc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.

ursuzlâc sn [At: CARAGIALE, O. IV, 11 / V: h~, hursuzluc, ~luc / Pl: ~uri / E: tc uğursuzluk] 1 (Înv) Semn rău Si: ghinion (1), nenoroc, belea (1), ursuzie. 2-3 Ursuzenie (1-2).

HURSUZLẤC s. n. v. ursuzlâc.

HURSUZLẤC s. n. v. ursuzlâc.

URSUZLÎ́C s. n. 1. (Turcism învechit) Nenoroc, ghinion. Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. 2. Ursuzenie. – Variante: ursuzlúc (M. I. CARAGIALE, C. 126), hursuzlúc (HOGAȘ, H. 80, id. DR. II 2) hursuzlî́c (D. ZAMFIRESCU, R. 205) s. n.[1] corectată

  1. În original hurzuzlî́c. LauraGellner

ursuzluc n. piază rea: ți-am intrat în casă cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLUK, nenoroc].

ursuzlúc n., pl. urĭ (turc. ughursuzluk, pop. uursuzluk, nenoroc). Fam. Nenoroc, pĭază rea: acest om aduce ursuzluc. – În est și hurs-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursuzlâc s. n., pl. ursuzlâcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URSUZLÂC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ul unui om prost dispus.)

URSUZLÂC s. v. ghinion, nenoroc, neșansă.

URSUZLÎC s. morocăneală, posăcie, posomoreală, ursuzenie, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

ursuzlîc s. v. GHINION. NENOROC. NEȘANSĂ.

Intrare: ursuzlâc
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcul
  • ursuzlâcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ursuzlâc
  • ursuzlâcului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcul
  • hursuzlâcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hursuzlâc
  • hursuzlâcului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucul
  • ursuzlucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ursuzluc
  • ursuzlucului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucul
  • hursuzlucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hursuzluc
  • hursuzlucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ursuzlâc hursuzlâc ursuzluc hursuzluc învechit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: