14 definiții pentru ursită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSÍTĂ, ursite, s. f. (În concepțiile mistice) 1. Soartă, destin; fatalitate. Sora mea, ursita noastră nu-i ursita celorlalte, Între noi și lumea largă sînt atîtea ziduri nalte. EFTIMIU, Î. 26. O zi va veni, cît de tîrziu, cînd ursitele glorioase ce el a visat pentru nație se vor îndeplini. BĂLCESCU, O. II 228. ◊ Expr. (Regional) A face (cuiva) pe (sau de) ursită = a vrăji pe cineva (pentru a-i lua soțul, soția, iubitul). Află mata, domnule căpitan, că și de ursită mi-a făcut. SADOVEANU, O. VIII 186. Băbătia lui... nu știu ce avea... ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut de ursită, ba că-i e făcut de plînsori. CREANGĂ, P. 111. La răchita răsădită Face-o babă pe ursită. ȘEZ. III 124. 2. Ursitoare (1). (Poetic) A, dac-a ta viață De asprele ursite nu ar fi fost curmată. ALEXANDRESCU, M. 27.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URSÍTĂ s. v. ursitoare.

URSÍTĂ ~e f. 1) (în concepțiile mistice) Forță supranaturală care se crede că predetermină desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; fatalitate. ◊ A face cuiva de ~ a face vrăji de dragoste. 2) v. URSITOARE. [G.-D. ursitei] /v. a ursi

ursită f. 1. soartă, destin: cartea ursitei; 2. iubita sau mireasa hotărîtă de soartă (flăcăii și fetele crezând în influența norocului asupra vieții): tu ești a mea ursită POP.; 3. pl. ursitoare: ursitele le dăruise cu patima jocului ISP.; 4. o boală băbească a femeilor îngreunate sau lăuze (cărora «li s’a făcut de ursită»). [V. ursì].

ursítă f., pl. e (d. ursesc). Soartă: cum mĭ-a fi ursita. Poet. Logodnic, logodnică: tu eștĭ a mea ursită.

URSÍT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (în superstiții) 1. Adj. Hotărât de soartă; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind menită să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi.

URSÍT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (În credințele și basmele populare) 1. Adj. (Despre viața, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursít adj. m., s. m., pl. ursíți; adj. f., s. f. ursítă, pl. ursíte

URSÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. /v. a ursi.

URSI s. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, zodie, (rar) predeterminație, (înv. și pop.) striște, (pop.) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (înv. și reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseală, (înv.) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism înv.) proorizmos, (fig.) stea. (Așa i-a fost ~.)

ursít, -ă, ursiți, -te, adj., s.f. – Hărăzit, sortit, ales, predestinat; viitor soț. În jocuri de ursit ale fetelor de măritat: „Cum e parul, așa va fi și ursitul” (Calendar, 1980: 121). – Din ursi (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ursít, -ă, adj., s.f. – Hărăzit, sortit, ales, predestinat; viitor soț. În jocuri de ursit ale fetelor de măritat: „Cum e parul, așa va fi și ursitul” (Calendar 1980: 121). – Din ursi.

Intrare: ursită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursi
  • ursita
plural
  • ursite
  • ursitele
genitiv-dativ singular
  • ursite
  • ursitei
plural
  • ursite
  • ursitelor
vocativ singular
plural

ursită

  • 1. (În concepțiile mistice) Forță supranaturală care se crede că predetermină desfășurarea evenimentelor.
    surse: DEX '98 DEX '09 NODEX DLRLC sinonime: destin fatalitate soartă 2 exemple
    exemple
    • Sora mea, ursita noastră nu-i ursita celorlalte, Între noi și lumea largă sînt atîtea ziduri nalte. EFTIMIU, Î. 26.
      surse: DLRLC
    • O zi va veni, cît de tîrziu, cînd ursitele glorioase ce el a visat pentru nație se vor îndeplini. BĂLCESCU, O. II 228.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie regional A face (cuiva) pe (sau de) ursită = a vrăji pe cineva (pentru a-i lua soțul, soția, iubitul).
      surse: DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Află mata, domnule căpitan, că și de ursită mi-a făcut. SADOVEANU, O. VIII 186.
        surse: DLRLC
      • Băbătia lui... nu știu ce avea... ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut de ursită, ba că-i e făcut de plînsori. CREANGĂ, P. 111.
        surse: DLRLC
      • La răchita răsădită Face-o babă pe ursită. ȘEZ. III 124.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ursitoare un exemplu
    exemple
    • poetic A, dac-a ta viață De asprele ursite nu ar fi fost curmată. ALEXANDRESCU, M. 27.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ursi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX