urcare sf [At: CORBEA, D. 299^v/1 / Pl: ~cări / E: urca] 1 Parcurgere a unei distanțe pe un teren de jos în sus Si: suire, (îvr) urcătură. 2 Deplasare în sus îndepărtându-se de pământ Si: înălțare, ridicare, suire. 3 Mărire a volumului apelor Si: umflare (6). 4 Creștere a unor cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre Si: ridicare.

URCARE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca. 1. Suire, înălțare; urcuș. Urcarea pe munte se făcu cu destulă greutate. BOLINTINEANU, O. 305. 2. Creștere, mărire, sporire; majorare.

urcare f. 1. fapta de a (se) urca; 2. ridicarea cursului efectelor publice sau al prețului mărfurilor.

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

URCARE s. 1. v. escaladare. 2. v. ridicare. 3. v. cățărare. 4. v. înălțare. 5. v. ascensiune. 6. v. majorare. 7. v. creștere.

URCARE s. 1. escaladare, suire. (~ Alpilor.) 2. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcat. (~ sacului în căruță.) 3. cățărare, cocoțare, ridicare, suire, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 4. înălțare, ridicare, suire, suit, urcat. (~ în văzduh.) 5. creștere, înălțare, ridicare. (~ viei pe araci.) 6. ascensiune, înălțare, ridicare, suire. (Mișcare de ~ a aerului.) 7. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire. (~ prețurilor.) 8. creștere, mărire, ridicare, suire. (~ temperaturii cuiva.)

Urcare ≠ coborâre

URCARE. Subst. Urcare, urcat, urcuș, suire, suit, suiș, ascensiune; cățărare, escaladare, escaladă; încălecare, încălărare (înv.); înălțare, ridicare, ridicat. Decolare. Avion; elicopter; balon. Ascensor, lift; funicular, teleferic; scară. Pantă; deal; munte. Alpinism. Alpinist; cățărător. Adj. Suitor, ascendent; urcător; cățărător. Ascensional. Vb. A (se) urca, a (se) sui; a se cățăra, a (se) aburca (reg.), a escalada; a se cocoța; a încăleca, a încălăra (înv.), a (se) sui călare (pe cal, în șa); a (se) înălța pe cal (în șa); a (se) înălța, a (se) ridica; a decola. Adv. Sus; în sus; mai sus, tot mai sus; în urcuș. V. înălțime, mișcare, pantă, ridicătură de teren, vîrf.

PANTĂ DE COBORÂRE/URCARE, unghiul format de o aeronavă în zbor cu orizontala în cazul luării sau pierderii înălțimii de zbor.

URCARE ÎN PALIER fază a zborului remorcat în care aparatul de zbor trebuie ținut pe direcția automosorului.