9 definiții pentru urcat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URCÁT1 s. n. Urcare. – V. urca.

URCÁT1 s. n. Urcare. – V. urca.

urcat1 sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: urca] 1 (Rar) Urcuș (1). 2 (Reg) Perioada în care viermii de mătase își fac gogoșile.

urcat2, ~ă a [At: REGUL. ORG. 477/9 / Pl: ~ați, ~e / E: urca] 1 (D. cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre) Care a devenit (mai) mare Si: crescut (30), ridicat, sporit. 2 (D. cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre) Care este mai mare decât altul Si: crescut (13), ridicat, sporit. 3 Parcurs printr-o depasare pe un teren de jos în sus Si: suit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URCÁT s. 1. v. ridicare. 2. v. cățărare. 3. v. înălțare.

URCAT s. 1. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcare. (~ sacului în căruță.) 2. cățărare, cocoțare, ridicare, suire, urcare. (~ cuiva pe un zid.) 3. înălțare, ridicare, suire, suit, urcare. (~ în văzduh.)

Intrare: urcat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcat
  • urcatul
  • urcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • urcat
  • urcatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urcat (s.n.)