16 definiții pentru ura (interj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÚRA1 interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra.

ÚRA1 interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra.

ura1 [At: AR (1829) 52/31 / V: hura (S și: hurra), (rar) ~h (S și: urrah), hurah / Pl: ~le sn / E: rs ура, fr hourra, ger hurra] 1 i (Și cu „a” prelungit) Exclamație care exprimă entuziasm. 2 i (Și cu „a” prelungit) Exclamație care exprimă aprobare. 3 i (Și cu „a” prelungit) Exclamație care exprimă adeziune. 4 i (Rep) Exclamație folosită ca strigăt de luptă pentru îndemnul ostașilor la atac. 5 i (Fam) Termen de salut folosit între prieteni. 6 sn (Lpl) Strigăte entuziaste de adeziune, de aprobare, de bucurie etc. Si: aclamații (1).

ÚRA1 interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, folosită și ca strigăt de luptă al armatelor la atac. De-aveți chef, tovarăși, bem. – Ura-n cer! Cu toții avem. COȘBUC, P. I 302. Ura, frați, într-o unire Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei. ALECSANDRI, O. 94. ◊ (Substantivat, n., cu pl. urale) Urlă în adevăr tîrgul de urale și de lăutari. BRĂTESCU-VOINEȘTI,la CADE. Un ura!... izbucni din piepturile camarazilor. MIRONESCU, S. A. 109. Ușa se deschide și d. maior B... intră. Un ura îl primi și vorbele își luară iar cursul lor. RUSSO, O. 47.

ÚRA1 I. interj. exclamație care exprimă aprobare, entuziasm. II. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamație. (< rus. ura, fr. hourra)

ÚRA interj. (se folosește pentru a exprima entuziasm colectiv, însuflețire generală, cu ocazia unor manifestări publice, a unor solemnități sau pentru a îndemna la atac pe câmpul de luptă). /<rus. ura, fr. hourra

úra, strigăt de triunf orĭ de omagiŭ adresat de mulțime unuĭ om distins (suveran, om politic, orator ș. a.). Strigătu infanteriiĭ și al cavaleriiĭ cînd năvălește (șarjează). – Vine d. rus. urá, strigăt de șarjă, de unde și fr. houra, strigăt de șarjă, ĭar hourra, strigăt în onoarea cuĭva, vine d. engl. hurrah, germ. hurra, luat tot de la Rușĭ și confundat dese-orĭ cu hourra. – Fals pl. urále (ca cum ar fi sing. ura), „strigăte de ura”, la cărturarĭ, nu la popor. Se zice a fost primit cu „ura” (nu cu urale), ca și cu „huĭdeo”, (nu cu huĭdeourĭ).

*húra (barb. d. fr. hourrah, d. engl. hurrah) interj. de bucurie. Fals îld. ura!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URA interj. trăiască!, vivat!

URA interj. trăiască!, vivat!


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

úra interj. – Exclamație de entuziasm, de aprobare, de îndemn. Fr. hourra.Der. urale, s. f. pl. (ovații).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ura! interj. salut!, bună!

ura și la gară! expr. la revedere!

Intrare: ura (interj.)
ura1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ura

ura (interj.)

  • 1. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: vivat 2 exemple
    exemple
    • De-aveți chef, tovarăși, bem. – Ura-n cer! Cu toții avem. COȘBUC, P. I 302.
      surse: DLRLC
    • Ura, frați, într-o unire Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei. ALECSANDRI, O. 94.
      surse: DLRLC

etimologie: