URA!¹ sau HURA! l. interj. Strigăt de bucurie, de aclamațiune, de atac, de războiu: l-au ridicat de trei ori în sus, strigînd: ura! (BR.-VN.); să trăești, cuconașule, și să-ți dee Dumnezeu sănătate și bucurie! hura! strigați hura! copii (ALECS.); Iată-ne ajunși! încă un pas. Ura! ’nainte, ura! (ALECS.). II. (pl. -ale) sf. Strigătul de „ura!”: un „ura!” puternic, clocotitor, zbucnește din mii de guri (VLAH.); urlă în adevăr tîrgul de urale și de lăutari (BR.-VN.) [rus. ura; fr. hourra].