Definiția cu ID-ul 938296:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULUITOR, -OARE, uluitori, -oare, adj. Care uimește, zăpăcește, surprinde; care este nemaipomenit, extraordinar, de necrezut. Ajunsesem cu toții să ne deprindem destul de binișor cu acel poznaș concert de fluierături... și de pocnete uluitoare. ODOBESCU, S. III 594. ◊ (Adverbial) Dragostea pentru carte a crescut însă uluitor. SAHIA, U.R.S.S. 141.