7 definiții pentru ulițarnic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.

ulițarnic, ~ă smf, a [At: MARIAN, NA. 132 /V: ulicer~ a / Pl: ~ici, ~ice / E: uliță + -arnic] (Trs; Mol) 1-2 (Persoană) care bate ulițele (1) Si: (reg) ulicareț (1-2), ulicău, ulițar (1-2), ulițotcă (1-2).

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -e, adj. Care bate ulițele, căruia îi place să stea mult pe uliță; haimana, ulițar. Nu e bine să se ducă [femeia] nicăiri de acasă, ca să nu se facă copilul ulițarnic. MARIAN, NA. 132.

ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice

ulițárnic adj. m., s. m., pl. ulițárnici; f. sg. ulițárnică, pl. ulițárnice

Intrare: ulițarnic (adj.)
ulițarnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicul
  • ulițarnicu‑
  • ulițarnică
  • ulițarnica
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicii
  • ulițarnice
  • ulițarnicele
genitiv-dativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicului
  • ulițarnice
  • ulițarnicei
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicilor
  • ulițarnice
  • ulițarnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulițarnic ulițarnică

etimologie:

  • Uliță + sufix -arnic.
    surse: DEX '09