16 definiții pentru ucigător ucizător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oáre adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

ucigător, ~oare [At: COD. VOR. 96/9 / V: (rar) ~iză~ a, (îvr) ~idă~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: ucide + -ător] 1 a Care ucide (sau poate ucide) Si: (șfg) ucigaș (5). 2 a (Fig) Distrugător (1). 3 smf (Înv) Ucigaș (1). 4 smi (Pex) Călău1 (1). 5 sm (Bot; îvr; cdp ger Hundswürger; îc) ~ul-câinelui Iarba-fierului (Cynanchum vincetoxicum).

UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. Care ucide, care provoacă moartea; omorîtor. Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5. Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Fig. Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. ◊ (Adverbial, atestat în forma ucizător) Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95. ♦ (Substantivat) Ucigaș, asasin; p. ext. călău. Ucisul care moare zîmbind disprețuitor Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător. ALECSANDRI, T. II 170. – Variantă: (rar) ucizătór,-oáre adj.

UCIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor

ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.

ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.

UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.

UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.

UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre

ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UCIGĂTÓR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Substanță ~oare.)

UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.

UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorîtor, ucigaș.

ucigător s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.

ucigător s. v. CĂLĂU. GÎDE.

UCIGĂTOR adj. 1. mortal, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.) 2. omorîtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~.) 3. distrugător, nimicitor, omorîtor. (Substanță ~.)

Intrare: ucigător
ucigător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucigător
  • ucigătorul
  • ucigătoru‑
  • ucigătoare
  • ucigătoarea
plural
  • ucigători
  • ucigătorii
  • ucigătoare
  • ucigătoarele
genitiv-dativ singular
  • ucigător
  • ucigătorului
  • ucigătoare
  • ucigătoarei
plural
  • ucigători
  • ucigătorilor
  • ucigătoare
  • ucigătoarelor
vocativ singular
plural
ucizător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucizător
  • ucizătorul
  • ucizătoru‑
  • ucizătoare
  • ucizătoarea
plural
  • ucizători
  • ucizătorii
  • ucizătoare
  • ucizătoarele
genitiv-dativ singular
  • ucizător
  • ucizătorului
  • ucizătoare
  • ucizătoarei
plural
  • ucizători
  • ucizătorilor
  • ucizătoare
  • ucizătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ucigător ucizător

  • 1. Care ucide, care provoacă moartea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: mortal nimicitor omorâtor (adj.) 5 exemple
    exemple
    • Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5.
      surse: DLRLC
    • Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53.
      surse: DLRLC
    • figurat Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170.
      surse: DLRLC
    • figurat În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ucig (prezent indicativ popular al lui ucide) + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX