18 definiții pentru mortal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.

mortal, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 356 / Pl: ~i, ~e / E: lat mortalis cf it mortale, fr mortel] 1 (D. boli, răni, lovituri) Care provoacă moartea (1) Si: ucigător, (ltî) mortifer (1). 2 (Îs) Păcat ~ Păcat cumplit, teribil. 3 (Îas) Păcat care atrage osânda veșnică. 4 (Îs) Salt ~ Figură acrobatică foarte periculoasă, executată la înălțime mare și constând dintr-o rotire totală a corpului în aer. 5 (Fig) Schimbare bruscă și profundă a atitudinii, a opiniei etc. cuiva. 6 Specific mortului (54). 7 Ca de mort (54). 8 (Rar) Muritor. 9 (Arg) Extraordinar, nemaipomenit de bun, de frumos etc.

MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.

MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. Care provoacă moartea, care aduce moartea. E o stîncă neagră și rea și plină de o mortală primejdie. BOGZA, C. O. 374. Ciuma, ca toate boalele mortale... foarte periculoasă întîia oară, devine puțin violentă la acei care au mai fost loviți de ea. GHICA, S. A. 31. Salt (mortal) = figură de gimnastică constînd într-o mișcare de rotire totală a corpului cu capul în jos și cu picioarele în aer. ♦ Care poate provoca moartea; groaznic, îngrozitor. În prada unei senzații mortale. CARAGIALE, N. A. 88.

MORTÁL, -Ă adj. Care provoacă moartea. ◊ Salt mortal = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. [< lat. mortalis, cf. it. mortale, fr. mortel].

MORTÁL, -Ă adj. 1. care provoacă moartea. ♦ salt ~ = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. 2. (arg.) extraordinar, nemaipomenit. (< lat. mortalis, it. mortale)

mortál, -ă adj. 1979 (arg. tinerilor) Extraordinar, nemaipomenit ◊ „Miștocul mortal se practică la propriu, la ocazii, când cineva deranjează prea tare [...]” R.l. 3 VIII 93 p. 1. ◊ „Washingtonul n-a avut trecere în fața băuturii mortale sake, făcută din orez.” Expres 30/94 p. 15. ◊ „Putem deveni serioși, mortal de serioși [...]” Expres 39/94 p. 3; v. și comă (1979) (din it. mortale; DEX-S)

MORTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de moarte. Caz ~. 2) Care aduce moarte; de moarte; ucigător. Lovitură ~ă. 3) Care este caracteristic pentru morți; propriu morților. * Salt ~ săritură la gimnastică constând în rotirea totală a corpului în aer. /<lat. mortalis, it. mortale

mortal a. 1. care cauzează moarte: lovitură mortală; 2. de moarte: păcat, inimic [!] mortal; 3. muritor.

*mortál, -ă adj. (lat. mortalis, muritor). Muritor, omenesc, supus peiriĭ: neamu mortal. De moarte, care produce moarte: lovitură mortală. De moarte, implacabil, înverșunat: inamic mortal. Adînc, foarte chinuitor: durere mortală. Păcat mortal, care te face să perzĭ mila luĭ Dumnezeŭ. Salt mortal, săritură pin care facĭ un cerc în aer aruncîndu-te cu capu’n jos în ainte orĭ în apoĭ și căzînd tot în picĭoare. Adv. În mod mortal: rănit mortal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mortál adj. m., pl. mortáli; f. mortálă, pl. mortále

mortál adj. m., pl. mortáli; f. sg. mortálă, pl. mortále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORTÁL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.)

MORTÁL adj. v. muritor, pieritor.

MORTAL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.)

mortal adj. v. MURITOR. PIERITOR.

Mortal ≠ imortal, nemortal


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mortal, -ă, mortali, -le adj. extraordinar, minunat, frumos excelent

Intrare: mortal
mortal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mortal
  • mortalul
  • mortalu‑
  • morta
  • mortala
plural
  • mortali
  • mortalii
  • mortale
  • mortalele
genitiv-dativ singular
  • mortal
  • mortalului
  • mortale
  • mortalei
plural
  • mortali
  • mortalilor
  • mortale
  • mortalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mortal

  • 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte.
    exemple
    • E o stîncă neagră și rea și plină de o mortală primejdie. BOGZA, C. O. 374.
      surse: DLRLC
    • Ciuma, ca toate boalele mortale... foarte periculoasă întîia oară, devine puțin violentă la acei care au mai fost loviți de ea. GHICA, S. A. 31.
      surse: DLRLC
    • În prada unei senzații mortale. CARAGIALE, N. A. 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Specific unui mort, ca de mort.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. argou; argotic Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: extraordinar nemaipomenit

etimologie: