12 definiții pentru turuială
- explicative DEX (5)
- ortografice DOOM (4)
- argou (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
TURUIALĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui + suf. -eală.
TURUIALĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turuială1 sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~ieli / E: turui1 + -eală] 1 (Pfm; dep) Debit verbal deosebit de mare Si: (pfm) turuit1 (1), turuitură (1). 2 (Pop) Turuit1 (2). 3 (Reg) Huruit1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turuială2 sf [At: PAȘCA, GL. / E: turui2 + -eală] (Reg) Oboseală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURUIALĂ, turuieli, s. f. Faptul de a turui; debit verbal deosebit de mare. Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La «Cînd cu ciuma lui Caragea...» nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. DELAVRANCEA, H. T. 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a turui.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
turuială (fam.) s. f., g.-d. art. turuielii; pl. turuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turuială (fam.) s. f., g.-d. art. turuielii; pl. turuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turuială s. f., g.-d. art. turuielii; pl. turuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turuială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Argou
turuială, turuieli s. f. debit verbal continuu și rapid
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TURUIALĂ s. turuitură. (O ține într-o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURUIALĂ s. turuitură. (O ține într-o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
turuială, turuielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: turuitură
- Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La «Cînd cu ciuma lui Caragea...» nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. DELAVRANCEA, H. T. 90. DLRLC
-
etimologie:
- Turui + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.