opțiuni
  • info

10 definiții pentru turuitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURUITURĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuială. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.

TURUITURĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuială. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.

turuitură sf [At: TDRG / P: ~ru-i~ / V: (rar) ~iet~ / Pl: ~ri / E: turui1 + -tură] 1 (Pfm; dep) Turuială1 (1). 2 (Pop) Turuit1 (2). 3 (Reg) Huruit1 (1).

TURUITURĂ, turuituri, s. f. Faptul de a turui; (cu sens colectiv) sunete caracteristice produse de porumbei și turturele; turuială. (Atestat în forma turuietură) Cîntecul porumbelului este o gungunire și o turuietură ce ne plac cînd le auzim. ODOBESCU, la TDRG. – Variantă: turuietură s. f.

turuietură sf vz turuitură

TURUIETURĂ s. f. v. turuitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turuitură (fam.) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. turuiturii; pl. turuituri

turuitură (fam.) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. turuiturii; pl. turuituri

turuitură s. f., g.-d. art. turuiturii; pl. turuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURUITURĂ s. v. turuială.

TURUITURĂ s. turuială. (O ține într-o ~.)

Intrare: turuitură
turuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turuitură
  • turuitura
plural
  • turuituri
  • turuiturile
genitiv-dativ singular
  • turuituri
  • turuiturii
plural
  • turuituri
  • turuiturilor
vocativ singular —
plural —
turuietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turuietură
  • turuietura
plural
  • turuieturi
  • turuieturile
genitiv-dativ singular
  • turuieturi
  • turuieturii
plural
  • turuieturi
  • turuieturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turuitură, turuiturisubstantiv feminin

  • 1. familiar depreciativ Turuială. DEX '09 DLRLC
    sinonime: turuială
    • format_quote Cîntecul porumbelului este o gungunire și o turuietură ce ne plac cînd le auzim. ODOBESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Turui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.