opțiuni
  • info

12 definiții pentru troncăt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRONCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: troncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.

TRONCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: troncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.

troncăt sn [At: ALECSANDRI, P. III, 238 / V: (reg) ~cot / Pl: ~e / E: tronc1 + -ăt] (Pop) Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. Si: (pop) huruit.

TRONCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul; troncănire, izbitură, huruit. Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca urieșul ce s-arată... cu pieptul gol. ALECSANDRI, P. III 44.

TRONCĂT ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mișcare rapidă etc.). /tronc + suf. ~ăt

troncăt n. cădere sgomotoasă: troncătul de bolovani AL. [V. tronc!].

TRONCOT s. n. v. troncăt.

troncot sn vz troncăt

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

troncăt s. n., pl. troncăte

troncăt s. n., pl. troncăte

troncăt s. n., pl. troncăte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRONCĂT s. v. troncănire.

TRONCĂT s. troncănire, troncănit.

Intrare: troncăt
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troncăt
  • troncătul
  • troncătu‑
plural
  • troncăte
  • troncătele
genitiv-dativ singular
  • troncăt
  • troncătului
plural
  • troncăte
  • troncătelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troncot
  • troncotul
  • troncotu‑
plural
  • troncote
  • troncotele
genitiv-dativ singular
  • troncot
  • troncotului
plural
  • troncote
  • troncotelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troncăt, troncătesubstantiv neutru

  • 1. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: huruit izbitură troncănire troncănit
    • format_quote Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca urieșul ce s-arată... cu pieptul gol. ALECSANDRI, P. III 44. DLRLC
etimologie:
  • Tronc + sufix -ăt. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.