opțiuni
  • info

8 definiții pentru troncănire

Explicative DEX

TRONCĂNIRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – V. troncăni.

TRONCĂNIRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – V. troncăni.

troncănire sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pl: ~ri / E: troncăni] 1 (Pfm) Troncăneală (1). 2 (Reg; fig) Trăncăneală1 (2).

TRONCĂNIRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte lovite sau izbite unele de altele. Așa sînt, bunăoară, cei care fac să se miște mesele, silesc obiectele să zboare cu hodorogeli și troncăniri. MACEDONSKI, O. IV 142.

Ortografice DOOM

troncănire s. f., g.-d. art. troncănirii; pl. troncăniri

troncănire s. f., g.-d. art. troncănirii; pl. troncăniri

troncănire s. f., g.-d. art. troncănirii; pl. troncăniri

Sinonime

TRONCĂNIRE s. troncănit, troncăt.

TRONCĂNIRE s. troncănit, troncăt.

Intrare: troncănire
troncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troncănire
  • troncănirea
plural
  • troncăniri
  • troncănirile
genitiv-dativ singular
  • troncăniri
  • troncănirii
plural
  • troncăniri
  • troncănirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troncănire, troncănirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: troncănit troncăt
    • format_quote Așa sînt, bunăoară, cei care fac să se miște mesele, silesc obiectele să zboare cu hodorogeli și troncăniri. MACEDONSKI, O. IV 142. DLRLC
etimologie:
  • vezi troncăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.