8 definiții pentru troncănit (s.n.)

Explicative DEX

TRONCĂNIT, troncănituri, s. n. Troncănire. – V. troncăni.

TRONCĂNIT, troncănituri, s. n. Troncănire. – V. troncăni.

troncănit1 sn [At: STAMATI, ap. CADE / Pl: ~uri / E: troncăni] 1 (Pfm) Troncăneală (1). 2 (Reg; fig) Trăncăneală1 (2).

TRONCĂNIT, troncănituri, s. n. Troncănire.

Ortografice DOOM

troncănit s. n., pl. troncănituri

troncănit s. n., pl. troncănituri

troncănit s. n., pl. troncănituri

Sinonime

TRONCĂNIT s. v. troncănire.

TRONCĂNIT s. troncănire, troncăt.

Intrare: troncănit (s.n.)
troncănit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troncănit
  • troncănitul
  • troncănitu‑
plural
  • troncănituri
  • troncăniturile
genitiv-dativ singular
  • troncănit
  • troncănitului
plural
  • troncănituri
  • troncăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troncănit, troncăniturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi troncăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.