Definiția cu ID-ul 936441:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRONCĂNIRE, troncăniri, s. f. Acțiunea de a troncăni și rezultatul ei; zgomot produs de obiecte lovite sau izbite unele de altele. Așa sînt, bunăoară, cei care fac să se miște mesele, silesc obiectele să zboare cu hodorogeli și troncăniri. MACEDONSKI, O. IV 142.