tron¹ sn [At: KLEIN, D. 184 / Pl: ~uri / E: lat thronus, ngr τρόνος, fr trône, ger Thron] 1 Scaun (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii. 2 (Pex) Simbol al domniei. 3 (Îe) A (se) urca sau a (se) sui, a (se) ridica, a (se) înălța pe ~A încorona pe cineva (sau a fi încoronat) ca monarh. 4 (Fig) Putere suverană a monarhilor Si: domnie. 5 Scaun special pe care stau prelații (ori suveranii sau alte personalități) în timpul unor ceremonii religioase. 6 (Bis; lpl) Ceată de îngeri care-l laudă pe Dumnezeu.

TRON¹, tronuri, s. n. 1. Jeț lucrat și împodobit în chip deosebit, în care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. Alexandru intră în biserica domnilor, – apoi ieși și trecu la palat, unde îl aștepta tronul împodobit cu covoare. SADOVEANU, O. VII 155. Într-o sală întinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. Aici îți era locul!... Pe tron să viețuiești, Pe tron să mori. ALECSANDRI, T. II 186. ◊ (Poetic) Ca gondola-i din Piațetă Nu e tron mai de dorit. ALECSANDRI, P. I 163. ◊ Fig. Dascalul își așezase ochilarii pe tronul lor (pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș). NEGRUZZI, S. I 8. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui etc.) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. Pe tron s-a ridicat fiul său. CARAGIALE, O. III 86. Se duse la Constantinopol... și în locul lui se sui pe tron Ștefan. NEGRUZZI, S. I 144. La 1679 Șerban Cantacuzino se urcă pe tron. BĂLCESCU, O. I 71. ♦ Jeț special în care stau prelații (în timpul unor anumite ceremonii religioase). Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-și ridică... Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Inel, și ce mîndrețe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori maestre. COȘBUC, P. I 67. 2. Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. Noroadele, prin cugetare, În ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămînt. DEMETRESCU, O. 80. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie. EMINESCU, O. I 24. Vrednicul meu general, îți mulțămesc... Tu ești cel mai bun sprijin al tronului meu. ALECSANDRI, T. II 16.

TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône].

TRON¹ s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)

TRON ~uri n. 1) Jilț bogat ornamentat, așezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilț pe care stau prelații la unele ceremonii religioase. ~ episcopal. /<lat. thronus, fr. trône

tron n. 1. scaun înalt pe care șade un suveran în zilele de ceremonie; 2. fig. putere suverană: a aspira la tron.

2) *tron n., pl. urĭ (vgr. thrónos. V. tîrnosesc). Scaun de ceremonie al suveranilor. Fig. Puterea suverană: a aspira la tron. A te sui pe tron, a ajunge la domnie.

tron (jeț; ladă) s. n., pl. tronuri

tron (jeț, ladă) s. n., pl. tronuri

tron (jeț, ladă) s. n., pl. tronuri

tron, tronuri.

TRON s. v. coșciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu.

TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)

TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)

tron s. v. COȘCIUG. CUFĂR. DOMNIE. LADĂ. SICRIU.

TRONUL s. art. v. casiopeea.

tronul s. art. v. CASIOPEEA.

tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilț domnesc. Fr. trône. – Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner.

tron¹, tronuri s. n. 1. Scaun sau jeț pe care diferite căpetenii stau la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Tron arhieresc sau strană arhierească = scaun sau jeț special pe care stau prelații în timpul unor ceremonii religioase. ◊ Tronul hetimasiei v. hetimasie. 2. (La pl.) A treia treaptă din prima grupă (ceată) a ierarhiei îngerilor, potrivit împărțirii făcute de Dionisie Areopagitul. – Din fr. trône.

tron, tronuri s. n. closet.

a sta pe tron expr. a defeca la closet.