opțiuni
  • info

13 definiții pentru troleibuz

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROLEIBUZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (2). – Din fr. trolleybus.

TROLEIBUZ, troleibuze, s. n. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu (2). – Din fr. trolleybus.

troleibuz sn [At: CĂLINESCU, L. L. 27 / V: (reg) ~lib~ / S și: (îvr) ~eyb~, ~us / Pl: ~e / E: fr trolleybus, eg trolley bus] Vehicul rutier de transport urban în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu (1) Si: (imp) troleu (2).

TROLEIBUZ s.n. Vehicul cu tracțiune electrică, care circulă fără șine, folosit pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -lei-buz. / < fr., engl. trolleybus].

TROLEIBUZ s. n. vehicul rutier cu tracțiune electrică, fără șine, pentru transportul în comun. (< fr. trolleybus)

TROLEIBUZ ~e n. Autovehicul cu tracțiune electrică, prevăzut cu troleu și folosit pentru transportul orășenesc în comun. [Sil. -lei-] /<fr. trolleybus, engl. trolley bus

trolibuz sn vz troleibuz

TROLEIBUS, troleibuse, s. n. Vehicul pentru transportul în comun al călătorilor, asemănător cu autobusul, pus în mișcare de un curent electric, pe care îl primește printr-un troleu de la două fire aeriene. Încă un foșnet caracterizează viața orașului: abia perceptibila alunecare a troleibuselor în lungul marilor bulevarde. BOGZA, M. S. 127. Înaintăm, nu fără emoție, prin furnicarul acesta de lume, care aleargă, aleargă, o dată cu tramvaiele, cu autobusele, cu troleibusele. SAHIA, U.R.S.S. 15.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

troleibuz s. n., pl. troleibuze

troleibuz s. n., pl. troleibuze

troleibuz s. n., pl. troleibuze

troleibus, pl. troleibuse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROLEIBUZ s. (impr.) troleu. (Stație de ~.)

TROLEIBUZ s. (impr.) troleu. (Stație de ~.)

Intrare: troleibuz
troleibuz substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleibuz
  • troleibuzul
  • troleibuzu‑
plural
  • troleibuze
  • troleibuzele
genitiv-dativ singular
  • troleibuz
  • troleibuzului
plural
  • troleibuze
  • troleibuzelor
vocativ singular —
plural —
troleibus substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleibus
  • troleibusul
  • troleibusu‑
plural
  • troleibuse
  • troleibusele
genitiv-dativ singular
  • troleibus
  • troleibusului
plural
  • troleibuse
  • troleibuselor
vocativ singular —
plural —
trolibuz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troleibuz, troleibuzesubstantiv neutru

  • 1. Vehicul rutier de transport în comun, cu tracțiune electrică, asemănător cu autobuzul, prevăzut cu troleu; troleu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: troleu
    • format_quote Încă un foșnet caracterizează viața orașului: abia perceptibila alunecare a troleibuselor în lungul marilor bulevarde. BOGZA, M. S. 127. DLRLC
    • format_quote Înaintăm, nu fără emoție, prin furnicarul acesta de lume, care aleargă, aleargă, o dată cu tramvaiele, cu autobusele, cu troleibusele. SAHIA, U.R.S.S. 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.