troleu sn [At: I. BOTEZ, B. I, 111/ Pl: ~ee / E: fr, eg trolley] 1 Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2 (Imp) Troleibuz.

TROLEU, trolee, s. n. Priză de curent, formată dintr-un braț metalic prevăzut la un capăt cu o rolă de contact și avînd un șanț periferic care permite luarea curentului de la o conductă electrică aeriană, pentru a alimenta motorul unui vehicul cu tracțiune electrică. ♦ Arc de contact; pantograf.

TROLEU s.n. Priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. [Pl. -ee, -euri. / < engl., fr. trolley].

TROLEU s. n. priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. (< fr. trolley)

TROLEU ~e n. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică, pentru realizarea contactului alunecător cu conducta aeriană. /<fr., engl. trolley

troleu (priză; troleibuz) s. n., art. troleul; pl. trolee

troleu (priză, troleibuz) s. n., art. troleul; pl. trolee

troleu (electr.) s. n., art. troleul; pl. trolee

troleu, pl. trolee

troleu (-uri), s. n. – 1. Dispozitiv, cablu pentru luarea energiei electrice de la conductă aeriană; troleibuz. – 2. (Arg.) Penis. Fr. (engl.) trolley.

troleu, trolee s. n. (er.) penis.

TROLEU s. v. troleibuz.

troleu s. v. TROLEIBUZ.