14 definiții pentru troleu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.

TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.

troleu sn [At: I. BOTEZ, B. I, 111/ Pl: ~ee / E: fr, eg trolley] 1 Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2 (Imp) Troleibuz.

TROLÉU, trolee, s. n. Priză de curent, formată dintr-un braț metalic prevăzut la un capăt cu o rolă de contact și avînd un șanț periferic care permite luarea curentului de la o conductă electrică aeriană, pentru a alimenta motorul unui vehicul cu tracțiune electrică. ♦ Arc de contact; pantograf.

TROLÉU s.n. Priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. [Pl. -ee, -euri. / < engl., fr. trolley].

TROLÉU s. n. priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. (< fr. trolley)

TROLÉU ~e n. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică, pentru realizarea contactului alunecător cu conducta aeriană. /<fr., engl. trolley

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

troleu (priză; troleibuz) s. n., art. troleul; pl. trolee

troleu (priză, troleibuz) s. n., art. troleul; pl. trolee

troléu (electr.) s. n., art. troléul; pl. trolée

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

troléu (-uri), s. n.1. Dispozitiv, cablu pentru luarea energiei electrice de la conductă aeriană; troleibuz. – 2. (Arg.) Penis. Fr. (engl.) trolley.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

troleu, trolee s. n. (er.) penis.

Intrare: troleu
troleu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleu
  • troleul
  • troleu‑
plural
  • trolee
  • troleele
genitiv-dativ singular
  • troleu
  • troleului
plural
  • trolee
  • troleelor
vocativ singular
plural
troleu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleu
  • troleul
  • troleu‑
plural
  • troleuri
  • troleurile
genitiv-dativ singular
  • troleu
  • troleului
plural
  • troleuri
  • troleurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troleu, troleesubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. impropriu Troleibuz. DEX '09 DEX '98
    sinonime: troleibuz
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.