TRIPTIC, triptice, s. n. Ansamblu compus din trei panouri pictate, gravate sau sculptate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), care conține scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părți, trei idei etc. distincte. – Din fr. triptyque.

triptic sn [At: JIPESCU, ap. CADE / S și: ~tich / Pl: ~ice / E: fr triptyque, ngr τρίπτυκος] 1 Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domnitori etc. 2 (Fig; pgn) Ansamblu compus din trei părți, elemente, idei etc. distincte. 3 (Înv) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. 4 (Fig) Trei idei, puncte, articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc.

TRIPTIC, triptice, s. n. Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părți distincte. – Din fr. triptyque.

TRIPTIC, triptice, s. n. Tablou compus din trei bucăți separate (prinse în balamale în așa fel ca piesele laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sînt pictate scene sacre și chipuri de sfinți sau sînt scrise, sub formă de pomelnic, nume de domnitori, ctitori etc. ♦ Fig. Trei idei, puncte sau articole, distincte între ele, ale uneia și aceleiași teorii, legi, dogme etc. – Variantă: (învechit) triptich (ODOBESCU, S. I 453) s. n.

TRIPTIC s.n. (Ant.) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părți prinse cu balamale (cele laterale închizîndu-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos].

TRIPTIC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ◊ tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive. (< fr. triptyque)

TRIPTIC ~ce n. 1) Ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentând scene sacre, prinse între ele prin balamale, astfel, încât cele laterale să se poată închide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de artă plastică, unite prin conținut comun, care se completează reciproc. 3) Tot unitar constituit din trei părți. /<fr. triptyque

TRIPTICH s. n. v. triptic.

triptic s. n., pl. triptice

triptic s. n., pl. triptice

triptic s. n., pl. triptice

triptic