18 definiții pentru trap (s.n.) treap


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAP, (1) trapuri, s. n., interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

trap1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) trăp, treap, troap, trop sn, i, croa sf / Pl:(rar) ~uri sn / E: fo cf ger Trab, mg trapp] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al calului. 3-4 sn, i (Pex) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de mersul în fugă al unui om. 5 sn Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus de dinapoi Si: treapăd (1), (reg) trăncălău1 (1), trăncăneală2 (1), (pop) trăpușor. 6-7 sn, i (Ccr) (Cuvânt care) redă zgomotul făcut de un cal care merge la trap1 (5).

trap2 sn [At: ENC. ROM. / S și: (înv) -app / E: ger Trapp, fr trapp] (Înv) Rocă eruptivă de culoare închisă, care formează pânze de lavă suprapuse având aspectul de trepte pe marginile abrupte ale platourilor.

trap3 sn [At: CV 1951, nr. 6, 30 / Pl: ~uri / E: ns cf dărap] (Reg) Bucată mare de pâine sau de mămăligă.

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.

TRAP2, trapuri, s. n. (Folosit de obicei în locuțiuni) Fugă a calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus din urmă. Trăsura înaintă în trapul cailor, prin aerul reavăn și întunericul nopții. DUMITRIU, N. 53. Caii fugeau în trap grabnic. SADOVEANU, O. III 74. Venea la trap, plecat peste oblînc Și calul lui creștea tot mai aproape. D. BOTEZ, F. S. 63. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109. ◊ (Rar, în legătură cu mersul altor animale) Un dulău lățos... se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10. ♦ Zgomotul făcut de un cal care merge repede. S-aud pași rari de ciubote, cepăit sprinten de opinci, mers legănat de vaci și boi, trap de copite. CAMILAR, N. II 305. – Variantă: treap (PAMFILE, A. R. 205) s. n.

TRAP, s. n. (Sport; la sg.) Probă de tir constând în ochirea talerelor aruncate din șanț. – (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tir_sportiv)

TRAP s. n. mers în fugă al calului, cu viteză medie (între pas și galop). ◊ zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. (< germ. Trab)

TRAP2 ~uri n. 1) Mers al calului între pas și galop; treapăd. 2) Zgomot pe care îl face calul când merge astfel; treapăd. /Onomat.

trap n. mersul calului între pas și galop: calul pleacă în trap mare. [V. trapă].

trap n., pl. urĭ (imit. înrudit cu germ. trab, trap. V. tropăĭ. Mersu caluluĭ (cîneluĭ ș. a.). Între pas și galop și în care se lovește de-odată cu picĭoru drept anterior și stîngu posterior saŭ cu stîngu din ainte și dreptu din apoĭ (225 de metri pe minut la calu de cavalerie). – Și treapăd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRAP s. (înv.) treapăd. (~ul calului.)

TRAP s. (înv.) treapăd. (~ calului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trap (-puri), s. n. – Mers în fugă al calului. – Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin).

Intrare: trap (s.n.)
trap1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trap
  • trapul
  • trapu‑
plural
  • trapuri
  • trapurile
genitiv-dativ singular
  • trap
  • trapului
plural
  • trapuri
  • trapurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treap
  • treapul
  • treapu‑
plural
  • treapuri
  • treapurile
genitiv-dativ singular
  • treap
  • treapului
plural
  • treapuri
  • treapurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trap (s.n.) treap

  • 1. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 5 exemple
    exemple
    • Trăsura înaintă în trapul cailor, prin aerul reavăn și întunericul nopții. DUMITRIU, N. 53.
      surse: DLRLC
    • Caii fugeau în trap grabnic. SADOVEANU, O. III 74.
      surse: DLRLC
    • Venea la trap, plecat peste oblînc Și calul lui creștea tot mai aproape. D. BOTEZ, F. S. 63.
      surse: DLRLC
    • Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • rar Un dulău lățos... se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: treapăd un exemplu
      exemple
      • S-aud pași rari de ciubote, cepăit sprinten de opinci, mers legănat de vaci și boi, trap de copite. CAMILAR, N. II 305.
        surse: DLRLC
  • 2. sport (numai) singular Probă de tir constând în ochirea talerelor aruncate din șanț.
    surse: dexonline

etimologie: