14 definiții pentru tranzit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁNZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul altei țări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situație. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere printr-o țară străină. 2. Trecere a unui tren sau a unui călător printr-o stație sau printr-o țară cu efectuarea opririlor numai pentru schimbări de direcție și încrucișări. 3. (În sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor. – Din fr. transit.

tranzit sn [At: CR (1830), 3602/26 / V: (îvr) ~on s / S și: (înv) ~nsit / Pl: ~uri, ~e / E: fr transit, ger Transit] 1 Trecere (fără staționare) a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări Si: (rar) tranzitare (1). 2 (Îs) Bilet de ~ Document pe baza căruia sunt scutite de vamă unele mărfuri la trecerea lor printr-o țară. 3 (Îla) În ~ În trecere. 4 Regim vamal special al mărfurilor care, trecând fără oprire printr-o țară străină, sunt scutite de vamă. 5 (Pex) Trecere dintr-un loc în altul. 6 (Pex) Trecere dintr-un domeniu în altul. 7 (Ccr) Totalitatea mărfurilor care trec dintr-o țară în alta, prin teritoriul altei țări. 8 Trecere a unui tren printr-o stație de cale ferată sau printr-o țară cu efectuarea opririlor numai pentru încrucișări sau pentru schimbări de direcție Si: (rar) tranzitare (2). 9 (Fzl; șîs ~ digestiv) Dram parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură și până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor. 10 (Îs) Drum de ~ Drum public care ocolește localitățile. 11 (Tel) Operația de recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și de retransmitere a lui la un alt post. 12 (Îs) Viză de ~ Aprobare de trecere pe teritoriul unui stat în drUm spre cel de destinație.

TRÁNZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situație. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere printr-o țară străină. 2. Trecere a unui tren sau a unui călător printr-o stație sau printr-o țară fără alte staționări sau operații în afară de cele strict necesare pentru schimbări de direcție și încrucișări. 3. (În sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor. – Din fr. transit.

TRÁNZIT, tranzituri, s. n. Trecere fără oprire, de mărfuri sau de persoane, printr-o țară străină; situația vamală a mărfurilor care, trecînd fără oprire printr-o țară străină, sînt scutite de vamă. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sînt în trecere printr-o țară. De răspunde că are să-l exporte, capătă bilet de tranzit. I. IONESCU, P. 153.

TRÁNZIT s.n. Trecere (fără staționare) de mărfuri sau de persoane printr-o țară străină; scutire de taxe vamale acordată de un stat unor mărfuri care trec prin teritoriul său în altă țară; tranzitare. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere prin țară; drum de tranzit = drum public care ocolește localitățile; în tranzit (despre călători, vagoane etc.) = în trecere. ♦ Trecere a unui material organic printr-un organ. ♦ (În telefonie și radiofonie) Operația de recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și de retransmitere a lui la un alt post. [Pl. -turi, -te. / < fr. transit, it. transito, cf. lat. transitus – trecere].

TRÁNZIT s. n. 1. trecere de mărfuri sau de persoane printr-o țară străină; scutire de taxe vamale acordată de un stat unor mărfuri care trec prin teritoriul său în altă țară; tranzitare. ◊ totalitatea mărfurilor care trec dintr-o țară în alta prin teritoriul unei alte țări. ♦ bilet de ~ = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere prin țară; în ~ (despre călători, vagoane etc.) = în trecere. 2. trecere a unui tren printr-o stație sau printr-o gară fără alte opriri decât pentru cele strict necesare pentru încrucișări sau schimbări de direcție. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (în telefonie și radiofonie) recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin fața discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)

TRÁNZIT ~uri n. 1) Trecere de mărfuri sau de persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări. 2) Trecere printr-o stație sau printr-o țară fără alte staționări decât cele strict necesare pentru schimbarea direcției. ◊ În ~ în trecere spre alt punct de destinație. 3) Scutire de taxe vamale acordată într-o țară mărfurilor aflate în trecere spre altă țară. /<fr. transit

tranzit n. facultatea de a trece mărfuri printr’o țară sau printr’un oraș fără a plăti vamă.

*tránsit n., pl. e și urĭ (lat. tránsitus, trecere, d. trans, dincolo, și itus, mergere, ire, a merge. V. suĭ). Trecerea unor mărfurĭ fără a plăti vamă pintr’o țară saŭ pintr’un oraș. – Fals tranzit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÁNZIT s. (rar) tranzitare. (Comerț prin ~.)

TRANZIT s. (rar) tranzitare. (Comerț prin ~.)

Intrare: tranzit
tranzit1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzit
  • tranzitul
  • tranzitu‑
plural
  • tranzituri
  • tranziturile
genitiv-dativ singular
  • tranzit
  • tranzitului
plural
  • tranzituri
  • tranziturilor
vocativ singular
plural
tranzit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzit
  • tranzitul
  • tranzitu‑
plural
  • tranzite
  • tranzitele
genitiv-dativ singular
  • tranzit
  • tranzitului
plural
  • tranzite
  • tranzitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tranzit

  • 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul altei țări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situație.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: tranzitare
    • 1.1. Totalitatea mărfurilor care trec dintr-o țară în alta prin teritoriul unei alte țări.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere printr-o țară străină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • De răspunde că are să-l exporte, capătă bilet de tranzit. I. IONESCU, P. 153.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Drum de tranzit = drum public care ocolește localitățile.
      surse: DN
    • 1.4. În tranzit (despre călători, vagoane etc.) = în trecere.
      surse: DN
  • 2. Trecere a unui tren sau a unui călător printr-o stație sau printr-o țară cu efectuarea opririlor numai pentru schimbări de direcție și încrucișări.
    surse: DEX '09
  • 3. Trecere a unui material organic printr-un organ.
    surse: DN
    • 3.1. (în) sintagmă Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. telecomunicații radio; radiofonie Operația de recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și de retransmitere a lui la un alt post.
    surse: DN
  • 5. Trecere a unui astru prin fața discului altui astru.
    surse: MDN '00

etimologie: