tranzit sn [At: CR (1830), 360²/26 / V: (îvr) ~on s / S și: (înv) ~nsit / Pl: ~uri, ~e / E: fr transit, ger Transit] 1 Trecere (fără staționare) a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări Si: (rar) tranzitare (1). 2 (Îs) Bilet de ~ Document pe baza căruia sunt scutite de vamă unele mărfuri la trecerea lor printr-o țară. 3 (Îla) În ~ În trecere. 4 Regim vamal special al mărfurilor care, trecând fără oprire printr-o țară străină, sunt scutite de vamă. 5 (Pex) Trecere dintr-un loc în altul. 6 (Pex) Trecere dintr-un domeniu în altul. 7 (Ccr) Totalitatea mărfurilor care trec dintr-o țară în alta, prin teritoriul altei țări. 8 Trecere a unui tren printr-o stație de cale ferată sau printr-o țară cu efectuarea opririlor numai pentru încrucișări sau pentru schimbări de direcție Si: (rar) tranzitare (2). 9 (Fzl; șîs ~ digestiv) Dram parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură și până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor. 10 (Îs) Drum de ~ Drum public care ocolește localitățile. 11 (Tel) Operația de recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și de retransmitere a lui la un alt post. 12 (Îs) Viză de ~ Aprobare de trecere pe teritoriul unui stat în drUm spre cel de destinație.