8 definiții pentru remitere

REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmînare, predare.

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

REMÍTERE s. 1. v. înmânare. 2. v. predare.

REMÍTERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REMÍTERE s. 1. încredințare, înmînare. predare, transmitere, (înv.) teslimarisíre, teslimatisíre, (turcism înv.) teslím, teslimát. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, înmînare, predare, prezentare, transmitere, (înv.) paradosíre, paradosít. (~ unei cereri, unei situații.)

Intrare: remitere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular remitere remiterea
plural remiteri remiterile
genitiv-dativ singular remiteri remiterii
plural remiteri remiterilor
vocativ singular
plural