19 definiții pentru tragere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAGÉRE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, pentru a se obține bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în procesul de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage.

tragere sf [At: CANTEMIR, IST. 69 / Pl: ~ri / E: trage] 1 Mișcare a cuiva sau a ceva, apucându-1 și îndreptându-l cu forță spre sine sau spre un punct voit Si: tras2 (1), (pop) trăsătură (1), (reg) trăsoare (1), (înv) trăsură (1). 2 (Pfm; îs) ~pe sfoară Păcăleală. 3 (Pop; fig) Îndemn. 4 (Pop; fig) Atracție (7). 5 (Pfm; îs) ~ de inimă (sau, rar, a inimii) Îndemn lăuntric spre ceva sau spre cineva. 6 (Pfm; îas) Zel. 7 (Pfm; îas) Dragoste (1). 8 (Pfm; îlav) Cu ~ de inimă Cu zel. 9 (Pfm; îal) Cu dragoste. 10-11 Punere (sau scoatere) a unui obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte Si: tras2 (2-3). 12 Târâre (după sine) Si: tras2 (4). 13 (Înv; îs) ~ la (sau în) judecată Aducere în fața unui organ judecătoresc. 14 Împingere a unui vehicul Si: tras2 (5). 15 (Înv) Retragere. 16 (Înv; ccr) Loc de retragere, de refugiu. 17 (Înv) Trecere (de la ceva la altceva). 18 Smulgere cu greu a ceva Si: tras2 (6). 19 (Spc) Extragere a numerelor câștigătoare la loterie. 20 (Îs) ~ la sorți Hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig. 21 (Îas) Participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 22 (Mat; înv) Scădere. 23 Scoatere a unui lichid dintr-un recipient Si: tras2 (7). 24 (Înv) Luare (cu forța). 25 (Înv) Reținere din drepturile (bănești) cuvenite cuiva. 26 Inspirare. 27 (Înv; îs) ~ de moarte Agonie (1). 28 Tiraj (la o instalație de ardere). 29 Marcare a unei linii, a unei crestături Si: tras2 (8). 30 (Înv; îls) ~ cu cumpăna Cântărire (1). 31 (Înv; îs) ~ pe roată Tortură practicată în evul mediu, constând în legarea condamnatului pe o roată, după ce i s-au zdrobit brațele, picioarele și șoldurile. 32 (Ccr) Foile trase3 (15) la tipar pentru corectură. 33 (Teh) Operație de prelucrare în procesul tehnologic de fabricare, la cald sau la rece, a sârmelor, a barelor lungi și a țevilor, constând în trecerea materialelor metalice printr-o filieră sub acțiunea unei forțe de întindere Si: etirare. 34 Descărcare a unei arme spre țintă Si: tras2 (9). 35 (Șîs ~ la țintă) Exercițiu (sportiv sau militar) de atingere a țintei cu un proiectil. 36 (Îs) Câmp de ~ Porțiune de teren special amenajată pentru executarea exercițiilor militare cu trageri (34). 37 (Îas) Teren pe care se poate exercita o tragere (34) cu eficiență. 38 (Îs) ~ de demonstrație Tragere (34) demonstrativă. 39 (Îs) Unghi de ~ Unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii.

TRÁGERE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage.

TRÁGERE, trageri, s. f. Acțiunea de a trage și rezultatul ei. I. 1. Efortul făcut pentru a mișca din loc un obiect, pentru a-l da la o parte, a-l aduce spre sine, a-l duce spre un punct voit etc. ◊ Expr. Tragere pe roată = omorîre prin torturare pe roată. Tragere pe sfoară = faptul de a păcăli; păcăleală, înșelătorie. Pun capul că e vreo tragere pe sfoară. C. PETRESCU, R. DR. 203. 2. Operație prin care țevile, barele, firele metalice sînt întinse și subțiate. 3. (Popular) Atracție, îndemn, înclinare. Somnul... să ivește cu o dulce simțire și tragere la odihnă. PISCUPESCU, O. 203. ◊ Expr. (Cu) tragere de inimă = (cu) zel, (cu) rîvnă, (cu) ardoare. Niciodată nu pusese Ismail în pregătirea lor atîta grabă, iscusință și tragere de inimă. TUDORAN, P. 332. Veți lucra toți cu tragere de inimă să facem ceva? Bine. Nu?... o să-nchidem prăvălia și... pace bună. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. E cîte unul pentru care simți din clipa ce l-ai văzut tragere de inimă, fără ca să-ți dai seama pentru ce. SLAVICI, O. I 138. Bietul băiat... noaptea învăța, căci avea tragere de inimă. BOLINTINEANU, O. 402. II. Scoatere, extragere. Tragerea vinului în sticle.Expr. Tragere la sorți = hotărîre prin sorți a unei împărțeli, a unui cîștig etc.; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. III. Trasare, marcare, desenare. Tragerea unei linii. IV. Descărcare a unei arme; împușcare; tir. La ziuă trebuia să înceapă tragerea de război. SANDU-ALDEA, U. P. 127. ◊ Cîmp de tragere v. cîmp. Tragere indirectă v. indirect. Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, cînd obiectivul asupra căruia se trage e în același plan orizontal cu gura țevii.

TRÁGERE ~i f. 1) v. A TRAGE și A SE TRAGE.(Cu) ~ de inimă (cu) râvnă; (cu) stăruință. ~ la sorți rezolvare a unei chestiuni prin sorți. 2) Exercițiu realizat cu armele de foc (în cadrul instruirii militare). ◊ ~ la țintă lansare a unui proiectil într-un punct luat ca țintă. /v. a trage

tragere f. acțiunea de a trage și rezultatul ei: tragere de inimă, ardoare; tragere de moarte, agonie; tragere pe sfoară, păcăleală.

trágere f. Acțiunea de a trage. Cîmp de tragere (saŭ numaĭ tragere), cîmp de tir, locu unde se deprind soldațiĭ să ochească: mă duc la tragere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tragere s. f., g.-d. art. tragerii; pl. trageri

tragere s. f., g.-d. art. tragerii; pl. trageri

trágere s. f., g.-d. art. trágerii; pl. trágeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÁGERE s. v. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, extragere, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, scoatere, talent, vocație.

TRÁGERE s. 1. v. întindere. 2. v. trefilare. 3. v. smulgere. 4. v. sunare. 5. v. încuiere. 6. v. dezbrăcare. 7. v. descălțare. 8. v. suflare. 9. v. fricționare. 10. v. masare. 11. v. aruncare. 12. v. descărcare. 13. v. publicare. 14. v. trasare.

TRAGERE s. 1. încordare, întindere, tensionare. (~ firelor textile.) 2. (TEHN.) etirare, trefilare, trefilat. (~ sîrmei.) 3. smulgere. (~ cuiului cu cleștele.) 4. sunare. (~ clopoțelului.) 5. închidere, încuiere, punere. (~ zăvorului la ușă.) 6. dezbrăcare, scoatere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii de pe el.) 7. suflare. (~ nasului.) 8. (MED.) frecare, fricționare. (~ bolnavului pe spate.) 9. (MED.) masare. (~ părții bolnave.) 10. aruncare, azvîrlire, lansare. (~ unei săgeți.) 11. descărcare, (înv. și pop.) slobozire. (~ pistolului.) 12. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 13. ducere, trasare. (~ unei linii.)

tragere s. v. APLECARE. APLICAȚIE. APTITUDINE. ATRACȚIE. CHEMARE. DAR. EXTRAGERE. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAȚIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECȚIE. PREDISPOZIȚIE. PREFERINȚĂ. SCOATERE. TALENT. VOCAȚIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OBIECTIV PENTRU TRAGERILE TERESTRE țintă punctuală, liniară sau zonală asupra căreia urmează a se executa tragerea cu armamentul de la bord sau a se lansa bombele.

POLIGON DE TRAGERE teren amenajat pentru executarea unor activități de instruire sau experiențe, trageri de instrucție și de luptă cu armamentul de bord, bombardament de aviație sau trageri antiaeriene; are dimensiuni și organizare (câmpuri de tragere, instalații de ținte, transmisiuni, efective de pază) în raport cu destinația.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.), instrument monetar internațional cu rol de unitate de cont și de rezervă, utilizat frecvent ca etalon monetar o dată cu restrângerea rolului aurului ca unitate de referință. D.S.T. se atribuie țărilor membre F.M.I. proporțional cu cota deținută de acestea la Fond, făcând obiectul mai multor tipuri de operațiuni (emitere de hârtii de valoare, stabilirea unor prețuri și tarife internaționale, acoperirea riscului valutar etc); valoarea D.S.T. se calculează pe baza unui coș valutar format din principalele valute forte.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi în tragere expr. (intl.) a fi bine dispus.

tragerea excepțională din decembrie expr. (glum.) Revoluția română din decembrie 1989.

Intrare: tragere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragere
  • tragerea
plural
  • trageri
  • tragerile
genitiv-dativ singular
  • trageri
  • tragerii
plural
  • trageri
  • tragerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tragere, tragerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Efortul făcut pentru a mișca din loc un obiect, pentru a-l da la o parte, a-l aduce spre sine, a-l duce spre un punct voit etc. DLRLC
      • chat_bubble Tragere pe roată = omorâre prin torturare pe roată. DLRLC
      • chat_bubble Tragere pe sfoară = faptul de a păcăli. DLRLC
        • format_quote Pun capul că e vreo tragere pe sfoară. C. PETRESCU, R. DR. 203. DLRLC
    • 1.2. popular Atracție, înclinare, îndemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Somnul... să ivește cu o dulce simțire și tragere la odihnă. PISCUPESCU, O. 203. DLRLC
      • chat_bubble Tragere de inimă = ardoare, râvnă, zel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Niciodată nu pusese Ismail în pregătirea lor atîta grabă, iscusință și tragere de inimă. TUDORAN, P. 332. DLRLC
        • format_quote Veți lucra toți cu tragere de inimă să facem ceva? Bine. Nu?... o să-nchidem prăvălia și... pace bună. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. DLRLC
        • format_quote E cîte unul pentru care simți din clipa ce l-ai văzut tragere de inimă, fără ca să-ți dai seama pentru ce. SLAVICI, O. I 138. DLRLC
        • format_quote Bietul băiat... noaptea învăța, căci avea tragere de inimă. BOLINTINEANU, O. 402. DLRLC
    • 1.3. Extragere, scoatere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tragerea vinului în sticle. DLRLC
      • 1.3.1. Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. Desenare, marcare, trasare. DLRLC
      • format_quote Tragerea unei linii. DLRLC
    • 1.5. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, pentru a se obține bare, țevi, sârmă etc. DEX '09 DLRLC
    • 1.6. Descărcare a unei arme (în procesul de instruire militară). DEX '09 DLRLC
      • format_quote La ziuă trebuia să înceapă tragerea de război. SANDU-ALDEA, U. P. 127. DLRLC
      • 1.6.1. Câmp de tragere. DLRLC
      • 1.6.2. Tragere indirectă. DLRLC
      • 1.6.3. Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.6.4. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi trage DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.