17 definiții pentru tir (tragere)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIR1 s. n. 1. Ramură sportivă practicată cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. Armă cu tir lung. 3. Tragere la țintă în procesul de instruire militară. – Din fr. tir.

TIR1 s. n. 1. Ramură sportivă practicată cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. Armă cu tir lung. 3. Tragere la țintă în procesul de instruire militară. – Din fr. tir.

tir2 sn, i [At: ALR I, 251/831 / E: fo] (Reg; rep) 1-2 (Cuvânt care) imită cântecul greierului.

tir3 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / Pl: ~i / E: nct] (Orn; reg) Pițigoi-de-brad (Parus ater).

tir4 sn [At: I. IONESCU, M. 590 / Pl: ~uri / E: fr tir] 1 Tragere cu o armă de foc. 2 Tragere la țintă (în procesul de instmire militară). 3 Locul unde se execută un tir4. 4 Ramură sportivă care cuprinde probe de tragere la țintă cu o armă de foc sau cu arcul. 5 Tragere la țintă, ca joc distractiv sau de noroc practicat la iarmaroace, la bâlciuri etc. 6 Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. 7 (Fam; fig) Atac verbal la care este supusă o persoană.

TIR, tiruri, s. n. Tragere la țintă cu o armă de foc. De sigur, profitînd de acest prilej, cei de sus fac exerciții de tir. CAMIL PETRESCU, U. N. 361. Dimineața o baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14. Săpîndu-se... un șanț de împrejmuire pentru tir, s-a găsit o piatră cu inscripțiunea arătată. I. IONESCU, M. 590.

TIR s.n. 1. Sportul tragerii la țintă cu arcul, arbaleta ori cu o armă de foc sau cu aer comprimat. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul. [< fr. tir].

TIR1 s. n. 1. tragere (la țintă) cu o armă de foc. 2. sportul tragerii la țintă. (< fr. tir)

TIR ~uri n. 1) Gen de sport constând din probe de tragere la țintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul). 2) Loc unde se fac exerciții de tragere la țintă. /<fr. tir

tir n. 1. arta de a trage la țintă; 2. locul unde se exersează (= fr. tir).

tir adv. tot una: tir mi-e Rada baba, tir mi-e baba Rada. [Cf. serb. TER, asemenea].

1) *tir n., pl. urĭ (fr. tir, d. tirer, a trage). Tragere la țintă: societate de tir. Locu unde se trage la țintă: soldațiĭ s’aŭ dus la tir. V. stand.

2) tir (vsl. terĭ, te, și; sîrb. ter, și, asemenea). Vest. Tot una, egal: tir și unu, tir și altu; tir mĭ-e Rada, tir mĭ-e Rada baba. – Și tirĭ...tirĭ (Hațeg), orĭ... orĭ: tirĭ că e mînzară, tirĭ că e stearpă (BSG. 1937, 87). V. tiz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tir (-ruri), s. n. – Tragere cu arma. Fr. tir.Der. tiraj, s. n., din fr. tirage; tiralior, s. m., din fr. tirailleur. Tiră, s. f. (Arg., șleahtă, bandă de hoți) pare să aibă aceeași origine, cf. fr. tire „pungășie”.

tir adv. – Așa, bine (se folosește în corelație cu el înșuși: tir... tir, cum... așa și). Sb. ter „și” (Tiktin).

Intrare: tir (tragere)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tir
  • tirul
  • tiru‑
plural
  • tiruri
  • tirurile
genitiv-dativ singular
  • tir
  • tirului
plural
  • tiruri
  • tirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tir (tragere)

  • 1. Ramură sportivă practicată cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
    exemple
    • Armă cu tir lung.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Tragere la țintă cu o armă de foc.
    surse: DLRLC 3 exemple
    exemple
    • De sigur, profitînd de acest prilej, cei de sus fac exerciții de tir. CAMIL PETRESCU, U. N. 361.
      surse: DLRLC
    • Dimineața o baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14.
      surse: DLRLC
    • Săpîndu-se... un șanț de împrejmuire pentru tir, s-a găsit o piatră cu inscripțiunea arătată. I. IONESCU, M. 590.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Tragere la țintă în procesul de instruire militară.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: