TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Frecvența operațiilor de transport efectuat, cu anumite mijloace de transport (feroviare, maritime, rutiere, aeriene), într-un interval de timp și în condiții precizate. ♦ Totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp și în anumite condiții tehnice. 2. Activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri și de alte valori. ♦ Comerț ilicit. ◊ Expr. A face trafic de influență = a trage foloase ilicite din influența pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucură pe lângă cineva. [Acc. și: trafic] – Din fr. trafic.

trafic¹ sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~ă sf / A și: traf~ / Pl: ~uri / E: fr trafic] Activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri. 2 Comerț ilicit. 3 (Jur; îs) ~ de influență Infracțiune constând în fapta unei persoane care, prevalându-se de influența avută pe lângă un funcționar, primește sau pretinde bani sau alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile lui. 4 Totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe anumită cale de comunicație cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp și în condiții precizate. 5 Totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un interval de timp, cu anumite mijloace tehnice și în condiții date.

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe o anumită cale de comunicație, cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp și în condiții precizate. ♦ Totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp și în anumite condiții tehnice. 2. Activitate economică având drept scop schimbul de mărfuri și de alte valori. ♦ Comerț ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influență = a trage foloase ilicite din influența pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucură pe lângă cineva. – Din fr. trafic.

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Activitate economică avînd drept scop schimbul de mărfuri, cumpărarea și vînzarea lor (v. negoț); (peiorativ) vînzare în condiții neîngăduite de lege. Trafic de vinuri. Trafic de devize. 2. Circulație, transport de mărfuri sau de persoane, mișcare care se face pe o cale de comunicație. Traficul pe căile ferate.

TRAFIC s.n. 1. Transport de mărfuri sau de persoane raportat la o anumită cale de comunicație și la un interval de timp dat. 2. Activitate economică avînd drept scop schimbul de mărfuri și de alte valori. ♦ Comerț ilicit. ♦ Trafic de influență = negociere a trecerii de care se bucură cineva pe lîngă o persoană influentă, făcută în scopul unui cîștig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

TRAFIC s. n. 1. transport de mărfuri sau de persoane pe o anumită cale de comunicație și la un interval de timp dat. ◊ comerț ilicit. ♦ ~ de influență = negociere a trecerii de care se bucură cineva pe lângă o persoană influentă. 2. totalitatea legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice și în condiții date. (< fr. trafic)

TRAFIC ~uri n. 1) Frecvență a operațiilor de transport efectuate pe o anumită cale de comunicație (feroviară, maritimă, terestră, aeriană) într-un anumit interval de timp. 2) Totalitate a legăturilor de telecomunicație stabilite într-un anumit interval de timp și în condiții date. 3) Comerț ilegal. ~ de narcotice. ◊ ~ de influență infracțiune penală comisă de o persoană care trage foloase din influența pe care o are asupra altor persoane. /<fr. trafic

trafic n. 1. negoț cu mărfuri; 2. fig. comerț ilicit, profit rușinos.

1) *tráfic n., pl. e, și trafíc n., pl. urĭ (fr. trafic, d. it. tráffico). Negoț cu țărĭ depărtate: trafic de cereale. Fig. Negoț rușinos: nu se face trafic cu onoarea!

trafică² sf vz trafic¹

controlor de trafic aerian s. m. Controlor al aerului ◊ „În nomenclatorul profesiilor și în statele de funcțiuni ei se numesc «controlori de trafic aerian».” R.l. 10 VII 81 p. 1 (cf. fr. contrôleur de la navigation aérienne)

!trafic s. n., pl. traficuri (și în: trafic de influență ș.a.)

trafic / trafic s. n., pl. traficuri / traficuri

trafic s. n., pl. traficuri

TRAFIC s. v. debit, regie, tutungerie.

TRAFIC s. v. circulație.

TRAFIC s. circulație, (înv.) tract. (O arteră cu ~ intens.)^[1]

trafic s. v. DEBIT. REGIE. TUTUNGERIE.^[1]

CONTROLOR DE TRAFIC AERIAN persoană calificată în urmărirea și dirijarea aeronavelor care participă la trafic.

ECHIPAMENT DIN CONTROLUL TRAFICULUI AERIAN sistem ce permite dirijarea unui număr mare de aeronave folosit pe lângă radarul primar având un radar secundar de supraveghere (v.) căruia îi corespunde la bordul aeronavei un bloc emițător-receptor care afișează pe ecrane codul aeronavei cerut de operatorul de sol, înălțimea barometrică a aeronavei, codurile de avarie (avarie generală, avarie radio sau deturnare) etc.

ORGAN DE TRAFIC AERIAN factor responsabil care asigură controlul traficului aerian în regiunile de control. În regiunile de control, pe căile aeriene, traficul este controlat de un centru de control regional, în regiunile de control terminal traficul este asigurat de către controlul de apropiere, iar în zonele de control de aerodrom, traficul aerian este controlat de către turnul de control de aerodrom.

PERTURBAREA TRAFICULUI AERIAN disfuncționalitate la nivelul activității unui aeroport datorată unor condiții meteo nefavorabile, avarii în sistemul de dirijare și control, incidente sau accidente aviatice care fac pista/pistele impracticabile.

TRAFIC AERIAN transportul de pasageri și de mărfuri raportat pe o cale aeriană la un anumit interval de timp.