13 definiții pentru torpilă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORPILĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieșit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

TORPILĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieșit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

torpi sf [At: BARCIANU / Pl: ~le / E: fr torpille] 1 Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit, capabil să producă la atingere descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). 2 (Mil) Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură de exploziv, care poate fî lansat de la bordul unei nave, dintr-un avion sau de pe coastă în scopul distrugerii navelor inamice Si: (rar) torpedo1 (3). 3 Recipient cu exploziv folosit pentru a face o torpilare (4). 4 (Iuz; îc) Om-Torpilă (2) condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei.

TORPILĂ, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin, prevăzut cu motor propriu, care se lansează și se dirijează de pe o navă de luptă, din avion sau de la o stație de pe coastă, pentru a lovi o navă și a o scufunda. Hotărî să pregătească o torpilă mare cu tot restul de fulmicoton ce-i mai rămăsese. BART, S. M. 72. 2. Pește de mare lung pînă la un metru și jumătate, capabil să producă descărcări electrice la atingere (Torpedo marmorata ).

TORPI s.f. 1. Pește de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo1 (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].

TORPI s. f. 1. pește marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere; torpedo1 (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat și dirijat împotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine. (< fr. torpille)

TORPILĂ ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat și dirijat pentru a scufunda navele. 2) Pește marin de talie mare, cu solzi cartilaginoși, care produce descărcări electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille

torpilă f. 1. soiu de pește care prin o comoțiune electrică amorțește pe cel ce-l atinge; 2. mașină de răsboiu ce face să sară în aer corăbiile prin mijlocul unei exploziuni submarine.

torpílă f., pl. e (fr. torpille, d. it. torpiglia și torpédine). Un fel de pește marin lat care are la baza capuluĭ un aparat electric care-țĭ amorțește mîna cînd îl apucĭ și ucide peștiĭ pe care-i atinge. Un fel de mașină de forma unuĭ mare morun încărcată cu exploziv și care se aruncă pe apă spre corabia dușmănească, pe care, dacă o cĭocnește, explodează și o sparge: torpilă automobilă, torpilă de fund (mină). – Cele maĭ renumite torpile sunt ale luĭ Whitehead și Fish. S’aŭ întrebuințat întîĭa oară la 1864, în războĭu civil dintre statele numite azĭ „Statele-Unite”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

torpi s. f., g.-d. art. torpilei; pl. torpile

torpi s. f., g.-d. art. torpilei; pl. torpile

torpi s. f., g.-d. art. torpilei; pl. torpile

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TORPILĂ proiectil mare, autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda din avioanele minerotorpiloare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

torpilă, torpile s. f. 1. sticlă cu băutură alcoolică. 2. (în sport) minge expediată violent, cu mare viteză.

Intrare: torpilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torpi
  • torpila
plural
  • torpile
  • torpilele
genitiv-dativ singular
  • torpile
  • torpilei
plural
  • torpile
  • torpilelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

torpi, torpilesubstantiv feminin

  • 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Hotărî să pregătească o torpilă mare cu tot restul de fulmicoton ce-i mai rămăsese. BART, S. M. 72. DLRLC
  • 2. Pește marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal și ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care își ucide prada (Torpedo marmorata). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Torpedo. DN
    sinonime: torpedou
  • 4. Recipient cu exploziv pentru torpilări în mine. MDN '00
  • chat_bubble ieșit din uz compus Om-torpilă = torpilă condusă la țintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.