torpila vt [At: CADE / Pzi: ~lez / E: fr torpiller] 1 A ataca o navă dușmană cu torpile (2). 2 A scufunda o navă dușmană cu ajutorul torpilelor (2). 3 (Fig) A face să eșueze (un plan, o acțiune etc.) Si: a submina. 4 (Teh) A efectua operația de producere a exploziei comandate de la suprafață în interiorul găurii de sondă cu ajutorul unei torpile (3).

TORPILA, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă dușmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eșueze, a submina un plan, o acțiune etc. – Din fr. torpiller.

TORPILA vb. I. tr. A ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundînd-o. ♦ (Fig.) A zdrobi, a nimici, a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.). [Cf. fr. torpiller].

A TORPILA ~ez tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acțiuni, activități, planuri etc.) A împiedica să se realizeze; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller

torpila vb., ind. prez. 1 sg. torpilez, 3 sg. și pl. torpilează

torpilat, -ă, torpilați, -te adj. în stare avansată de ebrietate

TORPILA vb. v. submina.