TOPENIE, topenii, s. f. (Familiar) Prăpăd, dezastru. Dacă nu, e topenie, își dădu celălalt părerea. PAS, L. I 34. Am intrat într-o serie neagră la cărți... duminică seara topenie, alaltăseară topenie, aseară topenie. C. PETRESCU, A. R. 39. Ia spune și sfinția-ta una, părinte călugăraș, că dor n-o fi topenie mare, îi zise baciul. DELAVRANCEA, S. 258. ◊ Expr. Topenia pămîntului = din cale-afară, peste măsură, extraordinar. S-a îndurat sfîntul de mi-a dat muiere harnică, da rea, topenia pămîntului. DELAVRANCEA, S. 6.