16 definiții pentru titirez


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITIRÉZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] – Et. nec.

TITIRÉZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] – Et. nec.

titirez [At: ANON. CAR. / V: (reg) chicher~, chichir~, tetărăz, teter~, tint~, ~eci, ~rici sn, ~rig sm, ~ea sf / Pl: ~e, ~uri sn, ~i sm / E: ns cf alb tir, Par lui tjerr „a toarce”] 1 smn Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2 smn (Pex) Jucărie de forma unui titirez (1), care se poate roti pe o suprafață plană Si: prâsnel, sfărlează. 3 sm (Pfm) Copil mic și vioi. 4 sm (Pfm) Persoană sprintenă și harnică. 5 sm (Reg) Persoană nedezvoltată fizic. 6 sm (Pfm) Persoană foarte mică de statură. 7 sn Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre Si: hădărag, (reg) bătăiuș, băteală, bătuci, ciocot, mână, tertă, terteleac (1), terteliță. 8 sn (Reg; prc) Pietricică montată la capătul titirezului (7), pentru ca acesta să nu se tocească. 9 sn (Reg; la moară) Teică1 (1). 10 sn (Reg) Piesă din mecanismul morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite pietrei mobile Si: (reg) vălug. 11 sm (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris).

TITIRÉZ, titirezi, s. m., și titireze, s. n. 1. Partea de jos, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învîrtească mai ușor; p. ext. jucărie care are această formă; sfîrlează, prîsnel. Titirez-rez, Calcă pe retez (Cîntarul). GOROVEI, C. 58. ◊ (În metafore și comparații, sugerînd ideea de iuțeală, mai ales în legătură cu verbe de mișcare) Vorbise așezat, potolit, dar cu o neclintire în glas care-l făcu pe Vasile să se învîrte pe scăunel ca un titirez. DUMITRIU, N. 241. Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez. HOGAȘ, M. N. 99. Cum gioacă de frumușel, dragu mamei!!... parcă-i un titirez! ALECSANDRI, T. I 161. (Cu aluzie la dimensiunile mici ale obiectului) Copilul rămîne titirez ori ghebos, ori cu altă sminteală și pricină. MARIAN, NA. 337. 2. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre; hădărag.

TITIRÉZ1 ~i m. 1) Jucărie în formă de con cu vârf ascuțit care, fiind răsucită bine și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație păstrându-și echilibrul; prâsnel; sfârlează. 2) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors; prâsnel; sfârlează. 3) fig. Persoană vioaie și sprintenă. /cf. alb. tir

TITIRÉZ2 ~uri n. Bățul de sub coșul morii care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietre. /cf. alb. tir

titirez n. 1. bățul care, scuturat de piatra alergătoare a morii, mișcă într’una teica, ca să facă să cază boabele în moară; 2. jucărie de copii, sfârlează: mă sucește ca pe un titirez AL. [Și chichirez: cf. ceh. TITĬERA (TITĬERKA), jucărie de copii (probabil onomatopee)].

titiréz n., pl. e și urĭ (cuv. rom. de forma luĭ chichirez, huhurez, tuturez, tutururigă, buburuz, în care e o răd. imitativă și un sufix -rez, -ruz. E rudă și cu ceh. tetera, jucărie, cu sîrb. titrati se, a-șĭ bate joc, și cu ngr. tuturizo și tsitsirizo, dîrdîĭ). Sfîrlează, jucărie care se compune dintr’o rotiță străbătută de o osie fixată în ĭa și care stă în echilibru cînd o învîrteștĭ răpede. Un băț care se mișcă necontenit de învîrtiturile petreĭ rîșnitoare la moară (V. hadarag). Fig. Iron. Om prea scund: ce titirez!

chichiréz1 sn vz titirez


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!titiréz1 (sfârlează, piesă la moară) s. m. / s. n., pl. titirézi/titirézuri

titiréz2 (bibilică) (reg.) s. m., pl. titirézi

titiréz s. m./s. n., pl. titirézi/titiréze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TITIRÉZ s. 1. v. prâsnel. 2. prâsnel, sfârlează, (înv. și reg.) sfârlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mână, pârpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)

TITIREZ s. 1. prisnar, prîsnel, sfîrlează, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 2. prîsnel, sfîrlează, (înv. și reg.) sfîrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mînă, pîrpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)

Intrare: titirez
titirez1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titirez
  • titirezul
  • titirezu‑
plural
  • titirezi
  • titirezii
genitiv-dativ singular
  • titirez
  • titirezului
plural
  • titirezi
  • titirezilor
vocativ singular
plural
titirez2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titirez
  • titirezul
  • titirezu‑
plural
  • titirezuri
  • titirezurile
genitiv-dativ singular
  • titirez
  • titirezului
plural
  • titirezuri
  • titirezurilor
vocativ singular
plural
titirez3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titirez
  • titirezul
  • titirezu‑
plural
  • titireze
  • titirezele
genitiv-dativ singular
  • titirez
  • titirezului
plural
  • titireze
  • titirezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

titirez

  • 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prâsnel sfârlează 5 exemple
    exemple
    • Titirez-rez, Calcă pe retez (Cântarul). GOROVEI, C. 58.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Vorbise așezat, potolit, dar cu o neclintire în glas care-l făcu pe Vasile să se învîrte pe scăunel ca un titirez. DUMITRIU, N. 241.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez. HOGAȘ, M. N. 99.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Cum gioacă de frumușel, dragu mamei!!... parcă-i un titirez! ALECSANDRI, T. I 161.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Copilul rămîne titirez ori ghebos, ori cu altă sminteală și pricină. MARIAN, NA. 337.
      surse: DLRLC
  • 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hădărag

etimologie: