12 definiții pentru întipărire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTIPĂRIRE, întipăriri, s. f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei. – V. întipări.

ÎNTIPĂRIRE, întipăriri, s. f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei. – V. întipări.

întipărire sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 333/13 / Pl: ~ri / E: întipări] 1 (Înv) Tipărire. 2 Urmă lăsată pe un material prin apăsare. 3 Fixare în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică. 4 (Înv) Impresie. 5 (Înv) Reflectare.

ÎNTIPĂRIRE, întipăriri, s. f. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei; urmă (lăsată pe un obiect prin apăsare); imprimare. Ciorba de lut cu apă, care fleșcăia lipită de gleznă, se ridica o dată cu talpa, apoi se descleia și recădea, păstrînd adîncă întipărirea pasului. DUMITRIU, B. F. 63. ◊ Fig. Fața Anei... cu o întipărire de suferințe, se posomorî. REBREANU, I. 20. ♦ Fig. (Astăzi rar) Urmă lăsată în mintea, în memoria, în conștiința cuiva de ceva trăit sau perceput; impresie. Mirarea și întipărirea printre bejenari fură puternice. GALACTION, O. I 283. Acea epocă de urgie a lăsat în țeară... triste întipăriri. ODOBESCU, S. II 309. Două persoane... îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.

ÎNTIPĂRIRE ~i f. 1) v. A ÎNTIPĂRI și A SE ÎNTIPĂRI. 2) Urmă lăsată pe un obiect prin apăsare. 3) fig. Imagine rămasă în amintire; impresie. /v. a (se) întipări

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întipărire s. f., g.-d. art. întipăririi; pl. întipăriri

întipărire s. f., g.-d. art. întipăririi; pl. întipăriri

întipărire s. f., g.-d. art. întipăririi; pl. întipăriri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTIPĂRIRE s. 1. v. imprimare. 2. v. urmă.

ÎNTIPĂRIRE s. 1. imprimare. (~ a ceva pe suprafața unui obiect.) 2. tipar, urmă, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau ~i adînci în noroi.)

Intrare: întipărire
întipărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întipărire
  • ‑ntipărire
  • întipărirea
  • ‑ntipărirea
plural
  • întipăriri
  • ‑ntipăriri
  • întipăririle
  • ‑ntipăririle
genitiv-dativ singular
  • întipăriri
  • ‑ntipăriri
  • întipăririi
  • ‑ntipăririi
plural
  • întipăriri
  • ‑ntipăriri
  • întipăririlor
  • ‑ntipăririlor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întipărire, întipăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se întipări și rezultatul ei; urmă (lăsată pe un obiect prin apăsare). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ciorba de lut cu apă, care fleșcăia lipită de gleznă, se ridica o dată cu talpa, apoi se descleia și recădea, păstrînd adîncă întipărirea pasului. DUMITRIU, B. F. 63. DLRLC
    • format_quote figurat Fața Anei... cu o întipărire de suferințe, se posomorî. REBREANU, I. 20. DLRLC
    • 1.1. figurat rar Urmă lăsată în mintea, în memoria, în conștiința cuiva de ceva trăit sau perceput. DLRLC
      sinonime: impresie
      • format_quote Mirarea și întipărirea printre bejenari fură puternice. GALACTION, O. I 283. DLRLC
      • format_quote Acea epocă de urgie a lăsat în țeară... triste întipăriri. ODOBESCU, S. II 309. DLRLC
      • format_quote Două persoane... îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218. DLRLC
etimologie:
  • vezi întipări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.