16 definiții pentru tihnă ticnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).

TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).

tihnă sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) ticnă, (reg) tignă / Pl: ~ne / E: pvb tihni] 1 Liniște (sufletească) deplină Si: calm, pace, (îvp) tihneală (1), (îrg) tihnire (1), (înv) păciuire, (reg) ogod, ogoi1, tiposire (3). 2 Odihnă. 3 (Înv; îla) Cu ticnă În liniște. 4 (Înv; îla) De ticnă Folositor (1). 5 (Înv; îal) Potrivit. 6 (Pop; îlav) În ~ sau (reg) în toată ~na În liniște Si: liniștit, nestingherit, netulburat. 7 (Reg; îlav) Fără ~ Neîncetat. 8 (Reg; îlav) Pe ticnă Pe îndelete. 9-10 (Pop; îe) A (nu) lăsa în ~ A (nu) lăsa în pace. 11 Confort (1). 12 Viață liniștită, lipsită de griji Si: (înv) tihneală. 13 (Înv; d. viață, trai; îla) Cu ticnă Plăcut. 14 (Înv; d. viață, trai; îal) Lipsit de griji Si: ușor. 15 (Îrg; îlav) În (sau cu) ~ Îndestulat. 16 (Îrg; îal) Comod (1). 17 (Înv; îe) A nu-i fi (cuiva) în ticnă A nu-i cădea bine. 18 (Înv; ccr; lpl) Ceea ce oferă comoditate. 19 (Înv) Satisfacție.

TÍHNĂ, tihne, s. f. (Și în forma ticnă) Liniște, pace, odihnă, repaus. Tihnă lină plutea în odaia plină de miros de flori sălbatice. SADOVEANU, O. I 51. Mi-a rămas drag acest tîrg... cu tihna și cu omenia dintre amestecații lui cetățeni. GALACTION, O. I 13. În tihna binecuvîntată gustăm, de formă, cîteva curmale. TOPÎRCEANU, P. 72. Țara are nevoie de tihnă. Cu Bogdan, iar războaie. DELAVRANCEA, A. 55. ◊ Loc. adv. În tihnă = în liniște; în voie, nestingherit, netulburat. Mai mult decît locurile și gospodăria, pe tînărul Herdelea îl interesa că în sfîrșit avea prilejul să vorbească în tihnă cu Grigore Iuga. REBREANU, R. I 116. Omul ședea la masă... vorbind în ticnă despre cum se scumpește viața din zi în zi. CARAGIALE, M. 25. Dragostea mă apasă Și în tihnă nu mă lasă. ȘEZ. VIII 25. Fără tihnă = neîncetat, mereu, fără repaus. Ce să fac? Văzui pierdută Cauza Moldovei mele, și de-a pururi nimicit Scopul falnic pentru care fără tihnă am muncit. DAVILA, V. V. 51. – Variantă: tícnă s. f.

TÍHNĂ ~e f. Stare de liniște sufletească; lipsă de griji; pace; astâmpăr; odihna. ◊ În ~ netulburat; nestingherit. Fără ~ fără încetare; întruna; neîncetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni

tihnă f. liniște, odihnă: puteau umbla în tihnă prin pădure Isp. [Tras din tihnì].

tíhnă f., pl. e (d. tihnesc). Liniște, odihnă, mulțămire: cu judecata asta nu maĭ am tihnă. În tihnă, în liniște sufletească, în voĭe, după plac: a trăi în tihnă. – Și ticnă (Mold.) și tignă (Trans.).

TÍCNĂ s. f. v. tihnă.

ticnă f. Mold. V. tihnă: trăim în ticnă AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tíhnă s. f., g.-d. art. tíhnei; pl. tíhne

tíhnă s. f., g.-d. art. tíhnei; pl. tíhne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÍHNĂ s. 1. v. astâmpăr. 2. liniște, pace, (înv.) isihie. (O viață plină de ~.) 3. liniște, pace, răgaz. (N-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, liniște. (~ vieții lui a fost tulburată.)

TIHNĂ s. 1. astîmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.) 2. liniște, pace, (înv.) isihie. (O viață plină de ~.) 3. liniște, pace, răgaz. (N-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, liniște. (~ vieții lui a fost tulburată.)

Tihnă ≠ larmă, vacarm, zbucium

Intrare: tihnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnă
  • tihna
plural
  • tihne
  • tihnele
genitiv-dativ singular
  • tihne
  • tihnei
plural
  • tihne
  • tihnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnă
  • ticna
plural
  • ticne
  • ticnele
genitiv-dativ singular
  • ticne
  • ticnei
plural
  • ticne
  • ticnelor
vocativ singular
plural