11 definiții pentru terciui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

terciui [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: terci1] 1-2 vtr A transforma într-o pastă moale și omogenă Si: (reg) a se tercăzi. 3 vt (Pex) A strivi. 4 vt (Fig) A nimici.

TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui.

TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui.

TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; p. ext. a strivi, a zdrobi. Cele din urmă peticuțe de omăt se înmuiaseră și terciuiseră glodul. MIHALE, O. 7. Oamenii... veneau ca o aripă mare, de-o nebănuită putere, pornită să măture, să macine și să terciuiască... toată curtea boierească. GALAN, Z. R. 210.

A TERCIUÍ ~iésc tranz. 1) A face să capete aspect de terci; a face terci. 2) fig. A face să nu mai existe, distrugând (prin spargere, stricare, dărâmare). /terci + suf. ~ui

tercĭuĭésc v. tr. (d. tercĭ). Prefac într’o pastă moale ca tercĭu (prune, domate) strivindu-le pe sită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terciuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 terciuiáscă

terciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. terciuiáscă

terciui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terciuiesc, conj. terciuiască)

terciuesc, -ciuiască 3 conj., -ciuiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleșcăi, a se muia, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructul prea copt s-a ~.)

TERCIUI vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleșcăi, a se muia, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructul căzut din copac s-a ~.)

Intrare: terciui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • terciui
  • terciuire
  • terciuit
  • terciuitu‑
  • terciuind
  • terciuindu‑
singular plural
  • terciuiește
  • terciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • terciuiesc
(să)
  • terciuiesc
  • terciuiam
  • terciuii
  • terciuisem
a II-a (tu)
  • terciuiești
(să)
  • terciuiești
  • terciuiai
  • terciuiși
  • terciuiseși
a III-a (el, ea)
  • terciuiește
(să)
  • terciuiască
  • terciuia
  • terciui
  • terciuise
plural I (noi)
  • terciuim
(să)
  • terciuim
  • terciuiam
  • terciuirăm
  • terciuiserăm
  • terciuisem
a II-a (voi)
  • terciuiți
(să)
  • terciuiți
  • terciuiați
  • terciuirăți
  • terciuiserăți
  • terciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • terciuiesc
(să)
  • terciuiască
  • terciuiau
  • terciui
  • terciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)