Definiția cu ID-ul 932949:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201. Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211. ◊ (Adverbial) Apoi ploaia începe temeinic. BOGZA, C. O. 62. Dobîndirea culturii în școli trebuie să se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47. Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui și a urmașilor lui de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P. 16. ♦ Adînc, intens. Ana dormea somnul temeinic al tinereții. D. ZAMFIRESCU, R. 171. – Variantă: (învechit) temélnic, -ă (NEGRUZZI, S. II 156, RUSSO, S. 33) adj.