TARAF, tarafuri, s. m. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

taraf sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 286/49 / V: (2) (reg; rar) ~ă sf / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc taraf] 1 (Înv) Grupare (politică) Si: (irn) clică, gașcă. 2 Mică formație de muzică populară sau ușoară Si: (îrg) tacâm (12).

TARAF, tarafuri, s. n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

TARAF, tarafuri, s. n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari) care cîntă, în general, muzică ușoară sau populară. Taraful de la București cînta cu duioșie și becurile electrice pîlpîiau somnoroase. SADOVEANU, O. VII 227. Tarafurile cîntau din toate puterile, zbîrnîind și sunînd din dairele! CARAGIALE, P. 156. Să aprindeți lumînările peste un ceas, și dacă a veni Barbu cu tarafu lui, să-l puneți la scară. ALECSANDRI, T. I 147. ◊ (Întărit prin «de lăutari» sau «lăutarilor») Un taraf de lăutari începu a cînta cu alăute, cobze și naiuri. SADOVEANU, O. VII 110. Taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul... împodobise din preziuă un cap mare de porc. DELAVRANCEA, S. 182. A mai adus și tarafuri de lăutari și cîntăreții cei mai vestiți. CARAGIALE, O. III 60. ◊ Fig. Glas de fluier și cimpoi, Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de granguri. COȘBUC, P. I 301. 2. Gașcă, clică. Veselul taraf al spornicilor caricaturiști... ilustrează în fiecare toamnă, la deschiderea vînătoarii, pe bieții burghezi pariziani. ODOBESCU, S. III 156. Și tu, Petcule, ești din taraful celor cu mania de ocîrmuire. ALECSANDRI, T. 1235. Să ne unim mai ales toți într-un singur și mare țel, fără deosebire de stări, de tarafuri, de partide. KOGĂLNICEANU, S. A. 101. – Pl. și: tarafe (KOGĂLNICEANU, S. A. 194).

TARAF ~uri n. 1) Grup mic de lăutari care interpretează melodii populare. 2) rar Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri meschine; clan; clică; tagmă; tacâm; gașcă; cârdășie; bandă; șleahtă. /<turc. taraf

taraf n. 1. partid: ești și tu din taraful boierilor răsvrătiți? FIL.! (mai mult ironic): vine Domnul Agachi Flutur cu tarafu lui AL.; 2. în special, bandă de lăutari, având în cap un staroste (v. Barbu) și compusă din trei executanți (unul ține dibla și execută melodia, al doilea îl acompaniază cu cobza și marchează ritmul pe coardele instrumentului, cântând vorbele, iar al treilea, cu naiul sau muscalul, adaogă ariei executate diferite înflorituri): un taraf de lăutari începe a suna un cântec vechiu AL. [Turc. TARAF].

taráf n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] taraf, parte, partid, partidă, direcțiune; ngr. taráfi, bg. sîrb. taraf). Vechĭ. Partid. Gașcă. Azĭ. Bandă de lăutarĭ.

tarafă sf vz taraf

taraf s. n., pl. tarafuri

taraf s. n., pl. tarafuri

taraf s. n., pl. tarafuri

TARAF s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.

TARAF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. și reg.) tacâm. (~ de lăutari.)

TARAF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. și reg.) tacîm. (~ de lăutari.)

taraf s. v. BANDĂ. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLICĂ. GAȘCĂ. ȘLEAHTĂ.

taraf (-furi), s. n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formație de muzică populară și ușoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.

taraf, nume ce se dă grupului de muzicanți (formației* populare) în unele zone ale țării, ce cântă la horă (2) sau la alte manifestări populare. Componența grupului poate fi alcătuită după specific local (zone folclorice), dar și după posibilitățile ce stau la îndemână. Repertoriul unui t. cuprinde muzică de joc*, adică însoțitoare a jocului*, muzică de acompaniament*, la cântările vocale cu text, melodii din repertoriul vocal ce se execută instr., ca muzică „de ascultat” etc.

taraf, tarafuri s. n. (intl.) gașcă de hoți care operează împreună.