13 definiții pentru tachina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACHINA, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

TACHINA, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.

tachina vt [At: CARAGIALE, O. VI, 207 / Pzi: ~nez / E: fr taquiner] 1 A necăji pe cineva în glumă. 2 (Fig) A obseda.

TACHINA, tachinez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva în lucruri mărunte, a necăji în glumă, a glumi pe socoteala unei persoane cu însăși acea persoană. Mă tachinează întotdeauna cînd îi vorbesc despre suvenirurile mele din tinerețe. C. PETRESCU, C. V. 200. Astă-seară... pe toate am să le tachinez. CARAGIALE, O. I 206. Te tachinez față cu toți colegii. CONTEMPORANUL, VII 485. ♦ Fig. A obseda. Bucata muzicală care te tachinează... o știu toată. CARAGIALE, O. VII 90.

TACHINA vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr. taquiner].

TACHINA vb. tr. a necăji (pe cineva) în glumă. (< fr. taquiner)

A TACHINA ~ez tranz. 1) (persoane) A trata cu glume inofensive; a necăji în glumă. 2) fig. rar (despre gânduri, melodii etc.) A urmări insistent, necăjind. /<fr. taquiner

A SE TACHINA mă ~ez intranz. A face schimb (în glumă) de vorbe înțepătoare. /<fr. taquiner

tachinà v. a contraria pentru lucruri mărunte (= fr. taquiner).

*tachinéz v. tr. (fr. taquiner). Contrariez în glumă saŭ în serios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tachina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tachinez, 3 tachinea; conj. prez. 1 sg. să tachinez, 3 să tachineze

tachina (a ~) vb., ind. prez. 3 tachinea

tachina vb., ind. prez. 1 sg. tachinez, 3 sg. și pl. tachinea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tachina (-nez, -at), vb. – A necăji pe cineva în glumă. Fr. taquiner.

Intrare: tachina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tachina
  • tachinare
  • tachinat
  • tachinatu‑
  • tachinând
  • tachinându‑
singular plural
  • tachinea
  • tachinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tachinez
(să)
  • tachinez
  • tachinam
  • tachinai
  • tachinasem
a II-a (tu)
  • tachinezi
(să)
  • tachinezi
  • tachinai
  • tachinași
  • tachinaseși
a III-a (el, ea)
  • tachinea
(să)
  • tachineze
  • tachina
  • tachină
  • tachinase
plural I (noi)
  • tachinăm
(să)
  • tachinăm
  • tachinam
  • tachinarăm
  • tachinaserăm
  • tachinasem
a II-a (voi)
  • tachinați
(să)
  • tachinați
  • tachinați
  • tachinarăți
  • tachinaserăți
  • tachinaseți
a III-a (ei, ele)
  • tachinea
(să)
  • tachineze
  • tachinau
  • tachina
  • tachinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tachina, tachinezverb

  • 1. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mă tachinează întotdeauna cînd îi vorbesc despre suvenirurile mele din tinerețe. C. PETRESCU, C. V. 200. DLRLC
    • format_quote Astă-seară... pe toate am să le tachinez. CARAGIALE, O. I 206. DLRLC
    • format_quote Te tachinez față cu toți colegii. CONTEMPORANUL, VII 485. DLRLC
    • 1.1. figurat rar Neliniști, obseda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bucata muzicală care te tachinează... o știu toată. CARAGIALE, O. VII 90. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.