15 definiții pentru tașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din ucr. taška, magh. táska.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din ucr. taška, magh. táska.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pînză, mai rar de tinichea, în care se țin diferite obiecte și care se poartă în mînă, atîrnată pe umăr sau prinsă la brîu. A scos tașca de vînător de după umăr. CAMIL PETRESCU, O. I 394. Tudor își făcea socoteala dacă și-a luat toate îndreptările în tașca de piele. SADOVEANU, O. VII 107. Cu hrisoavele și zapisele lui răzășești încuiate cu lacate în tașca de tinichea, bătuse drumul judecăților. C. PETRESCU, R. DR. 23. ♦ Pungă de piele în care se ține tutun, bani etc. Tatăl lui Bică avea o tașcă de piele, legată de șold, sub haină, și zornăiau în ea gologanii de aramă și nichel. PAS, Z. I 164. În tașcă s-au aflat ceva parale. SADOVEANU, B. 241.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc. – Ucr. taška, magh. táska.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

táșcă s. f., g.-d. art. tắștii; pl. tắști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁȘCĂ s. 1. geantă. (Vânătorul purta o ~.) 2. (rar) teșcălie, (înv. și reg.) tecșilă, (reg.) patașcă, tășulă, (Transilv. și Mold.) tașculă. (Ține tutunul în ~.)

TÁȘCĂ s. v. colțunaș, tolbă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

táșcă (-tắști), s. f. – Traistă, tolbă, sac, raniță. – Var. teașcă, teșcoi, te(c)șilă, tecșoi, înv. ticseu, tixeu. Germ. Tasche, prin intermediul mag. táska, pol. taszka, rut., rus. slov. táška (Cihac, II, 403; Miklosich, Fremdw., 132; REW 8592).

TÁȘCĂ tăști f. rar Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte (bani, tutun). /<ucr. taška, ung. táska

tașcă f. Mold. Tr. 1. pungă: iască împistrită cu bumbi; 2. sac: butilca o puse într’o tașcă a diligenței AL. [Ung. TÁSKA (din nemț. Tasche)].

táșcă f., pl. tăștĭ (ung. táska, buzunar, tașcă, d. vgerm. tasca, ngerm. tasche; pol. taszka, rut. táška, it. tasca). Geantă de ținut banĭ, hîrtiĭ de valoare, scrisorĭ ș. a.

táșcă s. f., g.-d. art. tăștii; pl. tăști

TAȘCĂ s. 1. geantă. (Vînătorul purta o ~.) 2. (rar) teșcălie, (înv. și reg.) tecșilă, (reg.) patașcă, tășulă, (Transilv. și Mold.) tașculă. (Ține tutunul în ~.)

tașcă s. v. COLȚUNAȘ. TOLBĂ.

táșcă, tăști, s.f. – (reg.) Geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul, banii: „Și cum avea tașcă mare de piele, a băgat mâna-n tașcă și a scos din ea câteva mânuri de galbeni de aur” (Bilțiu, 1999: 420). ♦ (onom.) Tășcari, poreclă pentru locuitorii din Firiza (Bițiu-Dăncuș: 2005). – Din magh. táska „geantă”, ucr. táška (Cihac, Miklosich, cf. DER; DLRM, DEX, MDA) < germ. Tasche (Șăineanu, Scriban).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

táșcă, tăști, s.f. – Geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul, banii: „Și cum avea tașcă mare de piele, a băgat mâna-n tașcă și a scos din ea câteva mânuri de galbeni de aur” (Bilțiu 1999: 420). Tășcari, poreclă pentru locuitorii din Firiza (T.B. Dăncuș: 2005). – Din germ. Tasche, prin intermediul magh. táska, ucr. táška (Cihac cf. DER).

Intrare: tașcă
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tașcă
  • tașca
plural
  • tăști
  • tăștile
genitiv-dativ singular
  • tăști
  • tăștii
plural
  • tăști
  • tăștilor
vocativ singular
plural