9 definiții pentru tărâța

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRÂȚA, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.

TĂRÂȚA, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.

târâța [At: PISCUPESCU, O. 261/2 / V: (reg) i / Pzi: 3 ~țea / E: tărâță] 1 vr (Îrg; d. piele) A se coji2 (6). 2 vi (Reg; rar; d. lemne; îf tărâți) A se fărâmița (2).

TĂRÎȚA, pers. 3 tărîțează, vb. I. Refl. A se coji, a se jupui. Se jupoaie și se tărîțează pielea. PISCUPESCU, O. 261.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărâța (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se tărâțea, imperf. 3 pl. se tărâțau; conj. prez. 3 să se tărâțeze; ger. tărâțându-se

!tărâța (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se tărâțea

tărâța vb., ind. prez. 3 sg. tărâțea corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRÂȚA vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.

tărîța vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI.

Intrare: tărâța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărâța
  • tărâțare
  • tărâțat
  • tărâțatu‑
  • tărâțând
  • tărâțându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tărâțea
(să)
  • tărâțeze
  • tărâța
  • tărâță
  • tărâțase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tărâțea
(să)
  • tărâțeze
  • tărâțau
  • tărâța
  • tărâțaseră
tărâți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărâțaverb

etimologie:
  • tărâțe DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.