5 definiții pentru tărâța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.

TĂRÂȚÁ, pers. 3 tărâțează, vb. I. Refl. (Pop.) A se coji, a se jupui. – Din tărâțe.

târâța [At: PISCUPESCU, O. 261/2 / V: (reg) i / Pzi: 3 ~țea / E: tărâță] 1 vr (Îrg; d. piele) A se coji2 (6). 2 vi (Reg; rar; d. lemne; îf tărâți) A se fărâmița (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tărâțá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se tărâțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRÂȚÁ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.

tărîța vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI.

Intrare: tărâța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărâța
  • tărâțare
  • tărâțat
  • tărâțatu‑
  • tărâțând
  • tărâțându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tărâțea
(să)
  • tărâțeze
  • tărâța
  • tărâță
  • tărâțase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tărâțea
(să)
  • tărâțeze
  • tărâțau
  • tărâța
  • tărâțaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)