4 definiții pentru tăinit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂINÍ vb. IV v. tăinui.

TĂINUÍ, tăinuiesc și tắinui, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină în legătură cu ceva sau cu cineva, a nu da pe față, a face să nu se știe, să nu se afle; a ascunde. Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294. Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105. Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415. ◊ Fig. Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71. ♦ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74. O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57. ◊ Refl. Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8. În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50. Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (Fig.) Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. Intranz. A sta de vorbă, a sta la sfat, a discuta (în intimitate). Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13. Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13. Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. – Variantă: tăiní (PAMFILE, CR. 15) vb. IV.

tăĭnésc v. intr. (d. taĭnă). Vest. Staŭ la taĭfas intim. V. tăĭnuĭesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂINÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

Intrare: tăinit
tăinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinit
  • tăinitul
  • tăinitu‑
  • tăini
  • tăinita
plural
  • tăiniți
  • tăiniții
  • tăinite
  • tăinitele
genitiv-dativ singular
  • tăinit
  • tăinitului
  • tăinite
  • tăinitei
plural
  • tăiniți
  • tăiniților
  • tăinite
  • tăinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăinui tăini

  • 1. tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva.
    exemple
    • Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294.
      surse: DLRLC
    • Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105.
      surse: DLRLC
    • Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415.
      surse: DLRLC
    • figurat Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71.
      surse: DLRLC
    • Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74.
      surse: DLRLC
    • O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se ascunde.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 4 exemple
      exemple
      • Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8.
        surse: DLRLC
      • În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50.
        surse: DLRLC
      • Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102.
        surse: DLRLC
      • figurat Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv popular A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate).
    exemple
    • Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13.
      surse: DLRLC
    • Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13.
      surse: DLRLC
    • Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Taină + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09