8 definiții pentru târnuit (s.n.)

Explicative DEX

TÂRNUIT s. n. Târnuire. – V. târnui.

TÂRNUIT s. n. Târnuire. – V. târnui.

târnuit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 211 / Pl: (rar) ~uri / E: târnui] (Pop) 1-3 Târnuire (1-3).

TÎRNUIT s. n. Tîrnuire. După greblat urmează tîrnuitul sau măturatul, care se face cu ajutorul tîrnului. PAMFILE, A. R. 211.

Ortografice DOOM

târnuit s. n.

târnuit s. n.

târnuit s. n.

Sinonime

TÂRNUIT s. târnuială, târnuire, (prin Munt.) târșuială, târșuit. (~ul străzii.)

TÎRNUIT s. tîrnuială, tîrnuire, (prin Munt.) tîrșuială, tîrșuit. (~ străzii.)

Intrare: târnuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnuit
  • târnuitul
  • târnuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târnuit
  • târnuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târnuitsubstantiv neutru

  • 1. Târnuială, târnuire, târșuială, târșuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După greblat urmează tîrnuitul sau măturatul, care se face cu ajutorul tîrnului. PAMFILE, A. R. 211. DLRLC
etimologie:
  • vezi târnui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.