7 definiții pentru târnuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNUÍT s. n. Târnuire. – V. târnui.

TÂRNUÍT s. n. Târnuire. – V. târnui.

târnuit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 211 / Pl: (rar) ~uri / E: târnui] (Pop) 1-3 Târnuire (1-3).

TÎRNUÍT s. n. Tîrnuire. După greblat urmează tîrnuitul sau măturatul, care se face cu ajutorul tîrnului. PAMFILE, A. R. 211.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRNUÍT s. târnuială, târnuire, (prin Munt.) târșuială, târșuit. (~ul străzii.)

TÎRNUIT s. tîrnuială, tîrnuire, (prin Munt.) tîrșuială, tîrșuit. (~ străzii.)

Intrare: târnuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnuit
  • târnuitul
  • târnuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târnuit
  • târnuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târnuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi târnui
    surse: DEX '98 DEX '09