6 definiții pentru târguit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.

A TÂRGUÍ ~iésc tranz. (mărfuri) A cumpăra (din târg) la un preț convenabil. /<sl. trugovati

A SE TÂRGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A discuta pentru a conveni asupra prețului prin concesii reciproce. 2) A discuta în contradictoriu, încercând să ajungă la o înțelegere. /<sl. trugovati


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. târguiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRGUÍ vb. v. conveni, înțelege, învoi.

TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi.

Intrare: târguit
târguit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târguit
  • târguitul
  • târguitu‑
  • târgui
  • târguita
plural
  • târguiți
  • târguiții
  • târguite
  • târguitele
genitiv-dativ singular
  • târguit
  • târguitului
  • târguite
  • târguitei
plural
  • târguiți
  • târguiților
  • târguite
  • târguitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)