16 definiții pentru tângui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.

TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.

tângui [At: (ante 1550) GCR I, 3/11 / V: (îvr) ~a (Pzi: -iez) / Pzi: ~esc, tângui / E: vsl тѫговати] 1 vr A-și exprima prin cuvinte nemulțumirea, suferința, durerea etc. Si: a se lamenta, a se văicări, (îvp) a se ofta, (îrg) a olălăi, a se olecăi. 2 vr (Fig) A scoate sunete triste, plângătoare, asemănătoare unui vaiet. 3 vr (Înv) A se plânge cuiva cu scopul de a i se face dreptate Si: a reclama. 4 vt (Îvp) A deplânge pe cineva Si: a compătimi, a jeli. 5 vt (Reg) A boci1 (1).

A TÂNGUÍ ~iésc tranz. (persoane) A jeli adânc; a compătimi; a deplânge; a căina. ◊ De tânguit de plâns. /<sl. tongovati

A SE TÂNGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși durerea, neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se plânge; a se căina; a se jelui. 2) A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a se văicări; a se lamenta; a se văieta. 3) fig. A scoate sunete jalnice; a plânge; a suspina. Vântul se ~iește. /<sl. tongovati

tânguì v. a jeli: după ce mai plânse și se tângui o toană ISP. [Slav. TÕGA, jale].

TÎNGUÍ, tînguiesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A vorbi plîngîndu-se, jelindu-se, văicărindu-se. Plînse mai departe, liniștit, tînguindu-se și clătinînd din cap. DUMITRIU, N. 137. Vezi cum ești, mă frate Neculăieș, se tîngui meșterul mîngîindu-și bărbuța. SADOVEANU, P. M. 135. A pornit cu ele, tînguind mai mult ca o femeie decît ca un călugăr. DELAVRANCEA, la CADE. Plîngea și se tînguia de-ți rupea inima. ISPIRESCU, U. 53. ◊ (Cu determinări în dativ, indicînd persoana căreia i se adresează plîngerea) Constandin stătea la o masă și moșul i se tînguia. DUMITRIU, N. 280. Așa se tîngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151. Femeia lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tîngui și lui. CREANGĂ, P. 177. ◊ Fig. Pîrîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine. CERNA, P. 92. ◊ (Urmat de o completivă sau de un complement care indică motivul plîngerii) Se tînguia biata soacră-mea Agapia că haimanaua de copil îi fură toate cireșile și prunele. SADOVEANU, M. C. 16. Se tînguia de viața aceasta. id. O. VII 16. Petre se răcori tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dînsul. REBREANU, R. I 160. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plîngătoare, tînguioase. Multe nopți ale tale au fost tulburate în vis de stolul rîndunelelor care se tînguiau. PAS, Z. I 210. Pe urmă alte instrumente, bizare și triste, au început să se tînguie. C. PETRESCU, C. V. 167. Afară-i noapte neagră, vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane. IOSIF, P. 20. ◊ Tranz. A îngenuncheat în fața lespezii de piatră, începînd să se lovească cu fruntea în bucata de stîncă și să tînguiască o plîngere lungă și monotonă. C. PETRESCU, R. DR. 59. Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. id. S. 33. 2. Tranz. A deplînge, a compătimi, a jeli pe cineva. O tînguiau moașele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. SADOVEANU, M. C. 7. Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. Oameni buni, mă tînguiți, Oameni buni, mă miluiți. ALECSANDRI, P. P. 386. ◊ Loc. adv. De tînguit = de regretat, de plîns. E de tînguit că între magnații Transilvaniei se află unul care să îndrăznească, prin machinațiile sale turburătoare, a ruina alianța și învoielile încheiate. BĂLCESCU, O. II 185. ♦ A boci. Căzută la pămînt, tînguia în bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86. 3. Refl. A se plînge de cineva, a reclama. Părinții lui... întru mîhniciune se tîngui de dînsul. DRĂGHICI, R. 41. – Prez. ind. și: tî́ngui (STANCU, D. 256, C. PETRESCU, C. V. 167).

tînguĭésc (mă) v. refl. (vsl. tongovati, a fi îngrijorat; sîrb. tugovati, a se tîngui). Mă jălesc, mă lamentez, îmĭ exprim un adînc regret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tânguí (a ~) (a jeli) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc/tấngui, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. să tânguiáscă/să tấnguie

!tânguí (a se ~) (a se lamenta) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tânguiéște/se tấnguie, imperf. 3 sg. se tânguiá; conj. prez. 3 să se tânguiáscă/să se tấnguie

tânguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tânguiáscă

tîngui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tînguiesc, conj. tînguiască)

tânguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂNGUÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

TÂNGUÍ vb. 1. v. văita. 2. v. geme.

tîngui vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.

TÎNGUI vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.)

Intrare: tângui
tângui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tângui
  • tânguire
  • tânguit
  • tânguitu‑
  • tânguind
  • tânguindu‑
singular plural
  • tânguiește
  • tânguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tânguiesc
(să)
  • tânguiesc
  • tânguiam
  • tânguii
  • tânguisem
a II-a (tu)
  • tânguiești
(să)
  • tânguiești
  • tânguiai
  • tânguiși
  • tânguiseși
a III-a (el, ea)
  • tânguiește
(să)
  • tânguiască
  • tânguia
  • tângui
  • tânguise
plural I (noi)
  • tânguim
(să)
  • tânguim
  • tânguiam
  • tânguirăm
  • tânguiserăm
  • tânguisem
a II-a (voi)
  • tânguiți
(să)
  • tânguiți
  • tânguiați
  • tânguirăți
  • tânguiserăți
  • tânguiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânguiesc
(să)
  • tânguiască
  • tânguiau
  • tângui
  • tânguiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tângui
  • tânguire
  • tânguit
  • tânguitu‑
  • tânguind
  • tânguindu‑
singular plural
  • tânguie
  • tânguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tângui
(să)
  • tângui
  • tânguiam
  • tânguii
  • tânguisem
a II-a (tu)
  • tângui
(să)
  • tângui
  • tânguiai
  • tânguiși
  • tânguiseși
a III-a (el, ea)
  • tânguie
(să)
  • tânguie
  • tânguia
  • tângui
  • tânguise
plural I (noi)
  • tânguim
(să)
  • tânguim
  • tânguiam
  • tânguirăm
  • tânguiserăm
  • tânguisem
a II-a (voi)
  • tânguiți
(să)
  • tânguiți
  • tânguiați
  • tânguirăți
  • tânguiserăți
  • tânguiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânguie
(să)
  • tânguie
  • tânguiau
  • tângui
  • tânguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tângui

  • 1. reflexiv A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 11 exemple
    exemple
    • Plînse mai departe, liniștit, tînguindu-se și clătinînd din cap. DUMITRIU, N. 137.
      surse: DLRLC
    • Vezi cum ești, mă frate Neculăieș, se tîngui meșterul mîngîindu-și bărbuța. SADOVEANU, P. M. 135.
      surse: DLRLC
    • A pornit cu ele, tînguind mai mult ca o femeie decît ca un călugăr. DELAVRANCEA, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Plîngea și se tînguia de-ți rupea inima. ISPIRESCU, U. 53.
      surse: DLRLC
    • Constandin stătea la o masă și moșul i se tînguia. DUMITRIU, N. 280.
      surse: DLRLC
    • Așa se tîngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151.
      surse: DLRLC
    • Femeia lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tîngui și lui. CREANGĂ, P. 177.
      surse: DLRLC
    • figurat Pîrîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine. CERNA, P. 92.
      surse: DLRLC
    • Se tînguia biata soacră-mea Agapia că haimanaua de copil îi fură toate cireșile și prunele. SADOVEANU, M. C. 16.
      surse: DLRLC
    • Se tînguia de viața aceasta. SADOVEANU, O. VII 16.
      surse: DLRLC
    • Petre se răcori tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dînsul. REBREANU, R. I 160.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate sunete jalnice, plângătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Multe nopți ale tale au fost tulburate în vis de stolul rîndunelelor care se tînguiau. PAS, Z. I 210.
        surse: DLRLC
      • Pe urmă alte instrumente, bizare și triste, au început să se tînguie. C. PETRESCU, C. V. 167.
        surse: DLRLC
      • Afară-i noapte neagră, vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane. IOSIF, P. 20.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv A îngenuncheat în fața lespezii de piatră, începînd să se lovească cu fruntea în bucata de stîncă și să tînguiască o plîngere lungă și monotonă. C. PETRESCU, R. DR. 59.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. C. PETRESCU, S. 33.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: compătimi deplânge jeli attach_file 3 exemple
    exemple
    • O tînguiau moașele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. SADOVEANU, M. C. 7.
      surse: DLRLC
    • Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47.
      surse: DLRLC
    • Oameni buni, mă tînguiți, Oameni buni, mă miluiți. ALECSANDRI, P. P. 386.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială De tânguit = de regretat, de plâns.
      exemple
      • E de tînguit că între magnații Transilvaniei se află unul care să îndrăznească, prin machinațiile sale turburătoare, a ruina alianța și învoielile încheiate. BĂLCESCU, O. II 185.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Căzută la pămînt, tînguia în bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se plânge de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plânge reclama attach_file un exemplu
    exemple
    • Părinții lui... întru mîhniciune se tîngui de dînsul. DRĂGHICI, R. 41.
      surse: DLRLC

etimologie: