12 definiții pentru surprinzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care provoacă surprindere (prin faptul că este neprevăzut, nebănuit, neașteptat). Erau mii de crustacee de toate mărimile, neclasate încă de naturaliști, de colorile și de desenurile cele mai surprinzătoare. SADOVEANU, Î. A. 65. Norocul are toane și ciudățenii surprinzătoare. GALACTION, O. I 110. ♦ Impresionant, uimitor. În «Povestea vorbei» am cetit surprinzătoarele povești ale lui Tlie Pietraru, operă necompletă, însă de o mare valoare documentară. SADOVEANU, E. 164. Toate îi păreau ciudate, surprinzătoare, întocmai ca unui copil care întoarce cu nerăbdare foile albumului ca să vază alte cadre. BASSARABESCU, S. N. 70. ◊ (Adverbial) Era o tulpină... plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. ◊ (Ca determinativ pe lîngă un adjectiv sau un adverb) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. Masa era surprinzător de bogată. CAMIL PETRESCU, U. N. 30.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surprinzătór adj. m., pl. surprinzătóri; f. sg. și pl. surprinzătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURPRINZĂTÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. epatant. 3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 4. v. neașteptat.

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea adv.) Care provoacă surprindere; neașteptat. ♦ Impresionant; uimitor. [< surprinde + -(ă)tor].

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor)

SURPRINZĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă surprindere. /a surprinde + suf. ~tor

SURPRINZĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care surprinde (prin caracterul său neașteptat, neprevăzut). /a surprinde + suf. ~tor

surprinzător a. 1. care cauzează surprindere; 2. uimitor.

*surprinzătór, -oáre adj. Care cauzează surpriză, care te face să te miri, uimitor: un talent surprinzător. Adv. Imitat surprinzător de bine.

surprinzătór adj. m. prinzător

SURPRINZĂTOR adj. 1. stupefiant, uimitor, uluitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. epatant, șocant. (O atitudine ~.) 3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. imprevizibil, neașteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat. (Roman cu un final ~.)

Intrare: surprinzător
surprinzător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surprinzător
  • surprinzătorul
  • surprinzătoru‑
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarea
plural
  • surprinzători
  • surprinzătorii
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • surprinzător
  • surprinzătorului
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarei
plural
  • surprinzători
  • surprinzătorilor
  • surprinzătoare
  • surprinzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)